Cadoul deosebit pe care regina Elisabeta l-a primit cu ocazia săbătoririi nunţii, expus la MNIR

Un cadou regal pentru nunta de argint a lui Carol I şi a Elisabetei (1894)”,vernisajul evenimentului având loc joi, 24 martie, la ora 13:00, la sediul din Calea Victoriei.

Micro-expoziţia va fi deschisă la Muzeul Naţional de Istorie a României în perioada 24 martie – 17 aprilie 2016, putând fi vizitată de miercuri până duminică, în intervalul orar 9:00 – 17:00 (valabil până în data de 26 martie), respectiv 10:00 – 18:00, începând cu 27 martie.

Pe data de 3/15 noiembrie 1894 suveranii României Carol I şi Elisabeta şi-au sărbătorit nunta de argint. Celebrarea evenimentului a început printr-un Te Deum oficiat la Mitropolie de mitropolitul primat Calinic Miclescu, la care cuplul regal a asistat alături de demnitarii statului şi membrii corpului diplomatic. Au urmat, la Palatul Regal, felicitările din partea înaltului cler, primului ministru, preşedinţilor corpurilor legiuitoare şi ai înaltelor curţi de casaţie şi justiţie, diplomaţilor străini, preşedintelui Academiei Române, rectorului Universităţii din Bucureşti, primarului şi membrilor consiliului comunal al capitalei. Seara a avut loc o recepţie intimă, după care regele şi regina s-au plimbat cu trăsura prin oraş, salutând publicul venit să îi admire.

Cu o zi înainte, Carol I şi Elisabeta i-au primit la palat pe cei care doriseră să le ofere daruri. Unul dintre cadourile primite atunci se află în patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României. Este vorba de un cabinet din lemn de nuc, decorat cu intarsii de alamă aurită şi ornamente de bronz, ce fusese trimis de principesa Josephine de Hohenzollern, mama regelui Carol I, şi de fratele cel mare al acestuia, Leopold de Hohenzollern.

Lucrat în Germania, la Stuttgart, în atelierul sculptorului în bronz Paul Stotz, unul dintre furnizorii casei regale române, cabinetul este, din punct de vedere tipologic, un „vargueño” – un gen de masă de scris specifică Renaşterii Spaniole (secolele XV-XVI), compusă dintr-un bufet sau, ca în cazul de faţă, o consolă, pe care se sprijinea un cufăr cu latura frontală batantă, servind atât ca uşă, cât şi – atunci când era lăsată în jos – la scris, şi cu interiorul compartimentat în mici sertare.

„Vargueño” puteau fi utilizate nu numai pentru redactarea şi păstrarea corespondenţei, ci şi pentru depozitarea de documente importante, bijuterii sau alte obiecte de preţ. Cabinetul dăruit lui Carol I şi Elisabetei este împodobit cu motive vegetale, capete de Hermes şi de dragoni feminini („Vibria”) din mitologia catalană. Prin realizare şi elementele decorative, această piesă de mobilier este o creaţie caracteristică stilului eclectic, constituind o combinaţie de neo-renaştere spaniolă cu baroc francez.

Pe faţa anterioară a consolei, este gravată, într-un cartuş metalic, următoarea inscripţie: „MDCCCXCIX – MDCCCXCIV. TREUE ERINNERUNG IN FREUD UND LEID. NEUES GLÜCK MIT GOTTES SEGEN” (”1869 – 1894. O amintire credincioasă la bine şi la greu. Noi bucurii cu binecuvântarea lui Dumnezeu”). Paralel, pe spate, pe o altă plăcuţă este gravat: „Gestiftet von J und L” („Dăruit de J şi L” – iniţialele lui Josephine şi Leopold de Hohenzollern). Picioarele din faţă ale consolei, în a căror parte superioară sunt incrustaţi anii „1869” (stânga) şi „1894” (dreapta), sunt unite de o centură festonată, pe care este redată, într-un cartuş metalic, monograma familiei regale (un „C” şi un „E” suprapuse, surmontate de o coroană).