Ziua în care România a devenit unul dintre sateliţii Moscovei. Ce prevedea TRATATUL înrobitor

La 4 februarie 1948 reprezentanṭii unei Românii ocupate de trupe sovietice semnau la Moscova Tratatul de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală cu U.R.S.S., cu valabilitate de 20 de ani. Printre prevederile sale înrobitoare era prevăzută ṣi obligativitatea consultării guvernului sovietic în toate problemele de politică externă.

Prin acest act, România era împiedicată să promoveze o politică externă proprie; relațiile sale diplomatice cu alte state în afară de cele „frățești” deveneau inexistente. Cel puțin până la mijlocul anilor ‘50, izolarea țării noastre a fost aproape completă. Orice decizie sovietică era îndeplinită fără cârtire. Un prim exemplu de aliniere a fost în 1948, atunci când a avut loc ruptura dintre sovietici și iugoslavi. Evenimentul a transformat România într-unul dintre principalele centre ale campaniilor împotriva lui Tito.

Bineînṭeles că nu s-a putut vorbi și scrie atunci despre ceea ce a reprezentat cu adevărat pentru noi tratatul cu U.R.S.S.. Propaganda comunistă s-a lățit în toate gazetele prezentând lucrurile ca într-o oglindă de bâlci. Revista Secolul Radiofoniei nu a scăpat nici ea neatinsă. În numărul din 8 februarie 1948 îṣi făcea „datoria”, cu un articol semnat Al. C. Constantinescu. Mijloacele de „convingere” erau aceleași… cu o singură scăpare: prim-vicepreşedintele Consiliului de Miniştri, Viaceslav Molotov era numit „domn”, semn că la acea dată grija de a folosi termenul „tovarăṣ” încă nu devenise un reflex.

„Sute de mii de oameni au ieșit în calea delegaṭiei române revenită de la Moscova după încheierea Tratatului de prietenie, colaborare ṣi asistenṭă mutuală cu Uniunea Sovietică. Entuziasmul cu care aceste sute de mii de oameni au aclamat pe cei care au semnat Tratatul dovedeṣte că întreg poporul român priveṣte acest Tratat ca pe unul dintre cele mai însemnate acte din istoria sa. […]

De pe vremea turcilor, atunci când plăteam tribut Înaltei Porṭi, până pe vremea lui Antonescu, atunci când puseserăm bogățiile ṣi viețile noastre la dispoziția lui Hitler, raporturile cu marile puteri capitaliste au fost acelea de supuși faṭă de stăpâni. Uniunea Sovietică bazează raporturile sale cu celelalte popoare pe principiul egalității depline și respectului reciproc al independenṭei ṣi suveranităṭii. Faptul acesta nu e întâmplător. El izvorăște din însăși alcătuirea statului sovietic care a desființat exploatarea omului de către om și a deslănțuit, astfel, forțele creatoare ținute în lanțurile egoismului particular de către societatea capitalistă. […]

Tratatul sovieto-român va constitui o nouă barieră puternică în calea oricăror planuri ale unei noi agresiuni ṣi a imperialismului cotropitor„ – a spus d-l Molotov în discursul ṭinut cu ocazia semnării Tratatului. Această nouă barieră e cu atât mai puternică cu cât exprimă și convingerea profundă a poporului român că numai unindu-și forțele cu acelea ale marilor popoare sovietice poate fi apărată pacea ṣi garantată independența și suveranitatea popoarelor”, se preciza în articolul semnat de Al. C. Constantinescu.

Mai jos găsiţi prevederile „TRATAT-ului din 4 februarie 1948 de prietenie, colaborare şi asistenţă între Republica Populară Româna şi Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice”, publicat în Monitorul Oficial nr. 45, din 24 februarie 1948:

„Prezidiumul Republicii Populare Romane şi Prezidiumul Sovietului Suprem al Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice, Dorind sa consolideze raporturile prieteneşti dintre România şi Uniunea Sovietică,
În dorinta de a întreţine strânsă colaborare dintre ele, în interesul intaririi pãcii şi securităţii generale, în conformitate cu scopurile şi principiile Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Încredinţaţi ca întreţinerea prieteniei şi a bunei vecinătăţi dintre România şi Uniunea Sovietica, corespunde intereselor vitale ale popoarelor ambelor State, şi va contribui în chipul cel mai bun la desvoltarea lor economică,
Au hotãrât în acest scop sa încheie prezentul Tratat şi au numit în calitate de împuterniciţi ai lor:
Prezidiumul Republicii Populare Romane pe d-l Dr. Petru Groza, Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Române,
Prezidiumul Sovietului Suprem al Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice pe d-l Viaceslav Mihailovici Molotov, loctiitor al Preşedintelui Consiliului de Miniştri şi Ministru al Afacerilor Străine al Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice, care, dupã ce au schimbat deplinele puteri, gãsite în buna şi cuvenită forma, au convenit, asupra celor ce urmează:

ART. 1

Înaltele Părţi Contractante se obliga să ia în comun toate măsurile care se află la dispoziţia lor, pentru înlăturarea oricărei ameninţări de repetare a agresiunii din partea Germaniei sau oricărui alt Stat care s-ar uni cu Germania, direct sau în oricare ală formă.

Înaltele Părţi Contractante declară că intenţionează sa participe în modul cel mai sincer la toate acţiunile internaţionale, având drept tel asigurarea pãcii şi securitãţii popoarelor şi vor aduce intreaga lor contribuţie la realizarea acestor înalte sarcini.

ART. 2

În cazul când una din Inaltele Pãrţi Contractante va fi antrenata într-un conflict armat cu Germania, care ar incerca să reînoiască politica sa de agresiune, sau cu oricare alt Stat, care, direct sau în oricare altă formă, s-ar uni cu Germania în politica sa agresivă, atunci cealaltă Înaltă Parte Contractantă va da imediat Părțtii Contractante, antrenate în conflict, ajutor militar şi de alta natura, prin toate mijloacele aflate la dispoziţia sa.
Prezentul Tratat va fi înfăptuit în concordanta cu principiile Chartei Organizaţiei Naţiunilor Unite.

ART. 3

Fiecare dintre Înaltele Părţi Contractante se obliga sa nu încheie nici o alianta şi sa nu ia parte la nici o coalitie şi nici la acţiuni sau mãsuri îndreptate impotriva celeilalte Înalte Pãrţi Contractante.
ART. 4

Înaltele Pãrţi Contractante se vor consulta între ele cu privire la toate chestiunile internaţionale importante, care ating interesele celor doua părţi.

ART. 5

Înaltele Părţi Contractante declara ca vor acţiona în spiritul prieteniei şi al colaborării, în scopul dezvoltării mai departe şi al întăririi legăturilor economice şi culturale dintre ambele State, urmând principiile respectului reciproc față de independența şi suveranitatea lor, precum şi al neamestecului în treburile interne ale celuilalt Stat.

ART. 6

Prezentul Tratat va rămâne în vigoare timp de 20 de ani, de la data semnării lui. Dacă una din Înaltele Părţi Contractante, la sfârşitul acestei perioade de 20 de ani, nu declara cu un an înaintea acestui termen dorinta sa de a denunta Tratatul, acesta va rămâne în vigoare pe încă o durata de 5 ani, şi astfel de fiecare dată, până când una din Înaltele Părţi Contractante nu va preaviza în scris cu un an înainte de expirarea perioadei de 5 ani în curs, intenţia sa de a face să înceteze valabilitatea lui.

Prezentul Tratat intră în vigoare imediat după semnarea lui şi urmează a fi ratificat în termenul cel mai scurt cu putință. Schimbul instrumentelor de ratificare se va face la Bucureşti, în timpul cel mai apropiat.

Drept care împuterniciţii au semnat prezentul Tratat şi au aplicat sigiliile lor.
Întocmit la Moscova la 4 Februarie 1948, în 2 exemplare, fiecare în limbile romana şi rusa, ambele texte având putere egala.

Din împuternicirea Prezidiumului Republicii Populare Romane
Dr. PETRU GROZA

Din împuternicirea Prezidiumului Sovietului Suprem, al U. R. S. S.
V. MOLOTOV”

Surse: Rador, Monitorul Oficial

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii istorice ale zilei de 4 februarie:

1544 – Filip Moldoveanul a tipărit, la Sibiu, „Catehismul românesc”.

1789 – George Washington a fost ales, de către Colegiul Electoral, primul preşedinte al SUA.

1809 – S-a născut poetul Vasile Cârlova (m.18 septembrie 1831).

1849 – A încetat din viaţă Costache Conachi, unul dintre cei mai reprezentativi poeţi ai începuturilor literaturii române, a cărui lirică este, aproape în întregime, erotică (n. 1777).

1861 – În Montgomery, Alabama, delegaţiile statelor Carolina de Sud, Mississippi, Florida, Alabama, Georgia şi Louisiana au decis înfiinţarea Confederaţiei Statelor Americii.

1900 – S-a născut poetul francez Jacques Prevert (m. 11 aprilie 1977)

1902 – S-a născut aviatorul Charles A. Lindberg care, la data de 20-21 mai 1927, a realizat primul zbor New York-Paris (m. 26 august 1974)

1906 – S-a născut astronomul Clyde W. Tombaugh. A descoperit, în 1930, planeta Pluto (m. 1997)

1906 – S-a născut, la Constanţa, Nicolae Georgescu-Roengen, economist şi matematician, membru de onoare al Academiei Române. A emigrat în SUA (m. 31 octombrie1994, Nashville, SUA)

1910 – S-a născut Alfred Mendelsohn, compozitor, dirijor şi pedagog. (m. 9 mai 1966).

1926 – S-a născut Tudor George, poet şi traducător („Balade singaporene”, „Ierbarul amorului”) (m. 10 ianuarie 1992)

1929 – S-a născut pictorul şi sculptorul Constantin Piliuţă (m. 4 mai 2003).

1932 – S-a născut Mioara Avram, personalitate de renume a lingvisticii româneşti (m. 2004)

1934 – Echipajul român de bob, de două persoane (Al. Frim şi V. Dumitrescu), cucereşte titlul de campion mondial, la Engelberg, Elveţia.

1945 – Au început lucrările Conferinţei de la Yalta (Crimeea), în cadrul căreia au fost discutate probleme legate de configurarea lumii postbelice. Yalta este, de obicei, asociată cu împărţirea sferelor de influenţă între marile puteri.

1947 – Ministrul de Externe al Marii Britanii a semnat Tratatul de pace cu România.

1970 – A fost publicat romanul „Love Story” de Erich Segal.

1974 – A încetat din viaţă compozitorul şi pianistul Mihail Andricu, membru al Academiei Române, considerat unul dintre întemeietorii şcolii muzicale simfonice de inspiraţie folclorică din ţara noastră (n. 22 decembrie 1894).

1986 – A murit Eftimie Vasilescu, operator, regizor şi producător; pionier al filmului românesc documentar şi de ficţiune; format la Serviciul cinematografic al Armatei la începutul anilor ’20 (n. 12 septembrie 1895)

1988 – A încetat din viaţă Alexandru Căprariu, poet, eseist şi publicist. (n. 20 decembrie 1929)

1998  – Danemarca a ratificat aderarea ţărilor din Europa de Est la NATO.

2001 – A încetat din viaţă compozitorul francez de origine română, Iannis Xenakis. El şi-a pus amprenta asupra muzicii contemporane prin folosirea în special a efectelor electronice şi a teoriilor matematice. (n. 1922, la Brăila).

2002 – A încetat din viaţă scriitoarea elveţiană de limbă germană, originară din România, Aglaja Veteranyi („De ce fierbe copilul în mămăligă”, „Raftul cu ultimele suflări”) (n. 1962).