James Watt s-a născut în oraşul scoţian Greenock, Scoţia, Regatul Unit, în familia unui tâmplar. În şcoală l-au interesat fizica și matematica, la celelalte obiecte neavând rezultate prea strălucite. Ar fi dorit să studieze la Universitate dar familia nu-şi putea permite acest lucru. După mai multe ezitări, s-a hotărât să înveţe mecanică fină, meserie care ţinând seama de starea precară a sănătăţii sale, nu l-ar fi extenuat.
A început să înveţe, la Glasgow, optică şi mecanică, în 1754. După doar un an de învăţătură a plecat la un fabricant de instrumente matematice, Morgan, la Londra, unde a învăţat foarte multe lucrurii şi s-a evidenţiat prin precizia şi îndemânarea cu care îndeplinea toate sarcinile ce-i reveneau.
În 1757, a obţinut un loc la Universitatea din Glasgow ca mecanic. A găsit aici un cabinet de fizică bine înzestrat, condiţii pentru continuarea studiului şi efectuarea experienţelor. Ideea maşinii cu abur a început să-l preocupe pe Watt după primii doi ani petrecuţi la Universitate, la început fără rezultate.
Atunci când i s-a încredinţat însă spre reparare modelul de maşină cu abur al lui Newcomen, în 1765, nu numai că l-a reparat, dar s-a şi străduit să-l inbunatateasca. A observat că aburul din cazanul maşinii ajungea numai pentru câteva mişcări ale pistonului, după care maşina trebuia să aştepte până se forma abur din nou în cazan. S-a concentrat asupra acestei chestiuni timp de câteva săptămâni şi a găsit rezolvarea problemei: aburul trebuie format nu direct în cilindru, ci separat, în alt vas legat de cilindrul de abur. Watt a inventat condensatorul, încălzind cilindrul la ambele capete cu supape, maşina cu abur cu dublu efect.
Din cauza problemelor financiare, Watt se asociază cu Dr. Roebuck în 1769. I s-a acordat brevetul pentru „noul mod de diminuare a consumului de abur şi combustibil în maşinile cu foc”, dar aparatul construit după brevet n-a dat rezultate. De vină era nu numai imperfecţiunea garniturilor din legăturile dintre diferitele părţi componente ale maşinii, ci şi calitatea materialului folosit. Watt s-a despărţit de asociatul său, care a cedat partea sa din afacere fabricantului Boulton. În persoana acestuia, Watt a găsit sprijin pentru experienţele sale şi pentru invenţii, devenind curând asociatul lui în noua fabrică de maşini cu abur „Boulton şi Watt”. Watt muncea neobosit să-şi perfecţioneze invenţia, care îi provocase atâtea dezamăgiri.
În 1775 a reuşit să construiască partea cea mai importantă – cilindrul cu abur, care realmente funcţiona astfel încât fabrica a reuşit să producă prima maşină cu abur şi, după un an, încă două. Maşinile erau un adevărat succes iar fabrica se pregătea pentru producţia de serie. Ulterior a mai adăugat la maşină cu aburi un volant şi un regulator centrifugal.
Colaboratorul lui, Murdock, a construit, în 1785, un distribuitor pentru aburul din cilindru, şi, cu această, evoluţia primei maşini cu abur care putea fi utilizată se încheia.
Pentru meritele sale, spre sfârşitul vieţii a primit multe onoruri. Cele mai importante sunt reprezentate de faptul că a fost ales membru al Academiei franceze de Ştiinţe, al Societăţii regale din Londra, doctor honoris causa al Universităţii din Glasgow şi altele.
Watt a fost căsătorit de două ori. Din prima casatorie a avut cinci copii, iar din a doua doi, care au murit la o vârstă fragedă. Cu puţin timp înainte de a muri, în 19 august 1819, i s-a conferit titlul de nobil. Watt a refuzat, însă, şi a rămas credincios originii sale modeste şi muncii creatoare pe care o iubea mai presus de orice.
Cea mai mare realizare a sa este considerată a fi brevetarea în anul 1784 a locomotivei cu abur.
Watt este cel care a introdus unitatea de măsură denumită cal-putere, pentru a putea compara puterile diferitelor maşini cu abur ale timpului şi care era, atunci, echivalentul ridicării a 550 livre într-o secundă, sau echivalentul a 745,7 watt, unitatea de măsură a puterii din Sistemul Internaţional.
De numele său este legată, de asemenea, denumirea watt-ului ca unitate de măsură a puterii mecanice.
Surse: Biography, Wikipedia
Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii istorice ale zilei de 19 ianuarie:
1809 – S-a născut scriitorul Edgar Allan Poe (m. 7 oct 1849)
1834 – La Bucureşti s-a deschis Şcoala de muzică corală, de declamaţie şi literatură a Societăţii Filarmonice.
1839 – S-a născut pictorul post-impresionist Paul Cézanne (m. 23 octombrie 1906)
1853 – Are loc, la Roma, premiera operei Trubadurul de Giuseppe Verdi.
1878 – A fost încheiat armistiţiul în războiul ruso-româno-turc.
1905 – A încetat din viaţă medicul ceh, naturalizat român, Felix Iacob, membru al Academiei Române (n. 18 ianuarie 1832)
1922 – S-a format un guvern liberal în frunte cu I I C Brătianu.
1943 – S-a născut cântăreaţa americană Janis Joplin (m. 4 octombrie 1970)
1949 – S-a născut cântăreţul britanic Robert Palmer (d. 26 septembrie 2003).
1960 – S-a constituit, la Bucureşti, Comitetul român pentru colaborare şi înţelegere reciprocă între popoarele din Balcani.
2001 – A încetat din viaţă filologul Emil Turdeanu, membru de onoare al Academiei Române, editor a două prestigioase reviste ale exilului românesc: „Revue des etudes roumaine” şi „Fiinţa românească” (n. 10 noiembrie 1911)
2006 – NASA a lansat prima sondă spaţială către Pluto. Sonda, numită New Horizons va călători iniţial cu 57.000 km/h, dar după ce va folosi gravitaţia lui Jupiter va zbura cu 75.000 km/h şi va ajunge la Pluto în iulie 2015.