Organizaţia Tineretul Hitlerist a fost creată cu acest scop. Înscrierea era obligatorie, iar membrii practicau diverse sporturi şi contribuiau la activităţi artistice acceptate de nazişti.
Nu toţi tinerii din Germania erau însă dornici de a se subordona cauzei lui Hitler. Unii adolescenţi au rupt legăturile cu grupurile aprobate de stat şi s-au răzvrătit atât din punct de vedere politic, cât şi cultural, alegând să asculte muzică americană, lăsându-şi părul să crească şi eventual trecând la sabotaj. Ei erau cunoscuţi sub numele de Edelweisspiraten (Piraţii Floare de Colţ), iar acţiunile lor au ajuns în timp un motiv de îngrijorare pentru Reich.
Spre sfârşitul anilor 1930, din ce în ce mai mulţi membri au început să se răzvrătească. În multe cazuri, taţii erau plecaţi la război sau ambii părinţi fuseseră omorâţi pentru trădare, astfel încât copiii au început să nu se mai conformeze, să nu mai accepte să li se spună ce să facă, scrie mental-floss.
”Aceşti adolescenţi, cu vârste între 12 şi 17 ani, stau până târziu cu instrumente muzicale şi lângă tinere femei. Din moment ce zdrăngănelile acestea se fac în afara Tineretului Hitlerist şi denotă o atitudine ostilă faţă de organizaţie, ei reprezintă un pericol pentru ceilalţi tineri”, nota Partidul Nazist în iulie 1943.
Piraţii Edelweiss purtau cămăşi în carouri, şosete albe şi eşarfe. Ei cântau la chitară, mergeau cu cortul şi făceau drumeţii, fiind mereu în alertă faţă de Gestapo. În funcţie de regiune, autorităţile îi dădeau doar drept exemplu negativ sau ajungeau să îi bată şi să îi aresteze. Pe măsură ce măsurile împotriva lor se înrăutăţeau, tinerii răspundeau şi ei mai rău. Ajungeau să provoace la bătaie tinerii nazişti, desenau cu grafitti pe clădiri, puneau în căsuţele poştale broşurile aruncate de Forţele Aliate pe străzi. În cele din urmă, ei au început să organizeze atacuri asupra fabricilor de muniţie.
Sursa: Gândul