Povestea primei mari regine a României

Printesa germana Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied avea 26 de ani cand a venit in Romania, in 1869, pentru a i se alatura, ca sotie, lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, principele domnitor, si el de obarsie germana, care conducea tara din 1866. Cand, in 1881, Carol I a fost proclamat rege, Elisabeta a devenit cea dintai regina a Romaniei.

• Cum s-au schimbat planurile militare ale României după Războaiele Balcanice
• Cinci evenimente istorice petrecute de Crăciun care au schimbat lumea

Vorbind mai multe limbi, clasice si moderne, instruita si inzestrata cu un anume talent literar, regina a patruns in lumea literelor romanesti sub numele de Carmen Sylva, a scris si publicat poezii, romane, povestiri, in engleza, franceza, germana, si a sprijinit scriitori, muzicieni si artisti plastici romani. In timpul Razboiului de Independenta, a infiintat spitale, a organizat ingrijirea ostasilor raniti, a procurat medicamente, a avut grija de familiile sarace – pe scurt, s-a implicat, cu sarg, in numeroase acte caritabile si a incurajat doamnele de neam mare sa faca la fel. A ramas astfel cunoscuta de catre posteritate mai degraba in aceste ipostaze – mama a ranitilor, protectoare a artelor si literata, insa contributia ei istorica la dezvoltarea Romaniei a fost cu mult mai vasta.

Dintr-o tara aflata la portile Orientului, aproape necunoscuta Occidentului Europei, Romania a devenit, in vremea domniei lui Carol I si a Elisabetei, un stat – in sfarsit – european, din punct de vedere cultural si politic. Nu stiu in ce masura ne mai putem da seama azi cat de mare a fost efortul necesar pentru a obtine un asemenea rezultat; e insa cu adevarat miscatoare stradania celor doi suverani de a-si face cunoscuta si respectata tara de adoptie.

Carol I s-a concentrat, cum era firesc in acele vremuri, asupra politicii, insa efortul Elisabetei I de a ajuta la dezvoltarea tarii a fost la fel de mare ca si acela al regelui; un efort inteligent, constant si neobosit, pe care regina, cu intelepciune, a stiut sa-l plaseze acolo unde se potrivea.

Nu s-a amestecat in politica; in schimb, intelegand foarte bine ca o tara se face cunoscuta si pretuita tot atat prin cultura ei, cat si prin rolul ei politic, a fost o entuziasta protectoare a artelor si a promovat intens, cum am spune azi, literatura nationala, artele frumoase si mestesugurile romanesti.

Citeşte aici continuarea!

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii istorice ale zilei de 17 decembrie:

1778 – S-a născut chimistul Humphry Davy, descoperitorul electrochimiei (m. 29 mai 1829)

1830 – S-a născut Jules Huot de Goncourt, scriitor şi istoric; împreună cu fratele lui, Edmond de Goncourt, a redat atmosfera vieţii culturale a vremii în „Jurnalul” publicat în 1896; tot el a împlinit dorinţa testamentară a fratelui lui de a întemeia Academia Goncourt care acordă în fiecare an Premiul Goncourt pentru cel mai bun roman apărut în Franţa (m. 20 iunie 1870)

1863 – S-a născut Ion Vidu, compozitor, dirijor şi folclorist, autor de piese corale („Ana Lugojana”), muzică vocal-simfonică religioasă şi culegeri folclorice (m. 7 februarie 1931)

1873 – S-a născut Ovid Densusianu, filolog, lingvist, folclorist şi istoric literar (m. 9 iunie 1938)

1891 – A încetat din viaţă Ion Ionescu de la Brad, agronom, economist, statistician (m. 17/31 decembrie 1891) (n. 24 iunie 1818)

1892 – S-a născut George Magheru, poet şi dramaturg (volum de poezie postum „Cântece la marginea nopţii”) (n. 17/30 decembrie 1892) (m. 17 august 1952)

1893 – S-a născut medicul Dimitrie Bagdasar, creatorul şcolii româneşti de neurochirurgie, membru post-mortem al Academiei Române (m. 15 iulie 1946)

1893 – S-a născut Erwin Piscator, regizor de teatru. Odată cu venirea nazismului emigrează în SUA, unde înfiinţează „The Dramatic Workshop”, una dintre cele mai bune şcoli de teatru; i-a avut ca elevi pe Marlon Brando şi Tennessee Williams (m. 30 martie 1966)

1905 – S–a născut Dionisie M. Pippidi, epigrafist, arheolog, istoric, membru al Academiei Române; a realizat prima sinteză a istoriei oraşelor greceşti din  Dobrogea, Histria, Callatis şi Tomis şi a raporturilor acestora cu geţii (17/30 decembrie 1905) (m. 19 iulie 1993)

1908 – S-a născut chimistul Willard Frank Libby, laureat al premiului Nobel pentru Chimie în anul 1960

1912 – A încetat din viaţă Spiru Haret, matematician, sociolog, pedagog, cel ce a reorganizat pe baze moderne învăţământul românesc (n. 15 februarie 1851).

1989 – În noaptea de 16 spre 17 decembrie a fost executat ordinul de evacuare din Timişoara al pastorului Tokes. Pe parcursul întregii zile au avut loc ciocniri între forţele de ordine şi manifestanţi. Militarii au fost huiduiţi şi loviţi cu pietre, protestatarii atacând sediul CJ al PCR. La Bucureşti, Ceauşescu a hotărât, în cadrul unei şedinţe a CPEx, folosirea forţei la Timişoara. Ion Coman, secretar CC al PCR, a fost numit comandant unic pentru Timişoara, membri din conducerea partidului, armatei, securităţii fiind trimişi în acest oraş. În urma unei teleconferinţe organizată de Ceauşescu cu activul de partid şi de stat din toate judeţele ţării, la Timişoara factorii de răspundere au ordonat forţelor de ordine să tragă în manifestanţi. Au început lupte de stradă soldate cu morţi şi răniţi. Timişoara a fost izolată, căile de acces în oraş fiind blocate

1998  – Fondul Proprietăţii de Stat şi compania franceză Renault au semnat un memorandum privind condiţiile de negociere a pachetului de 51% din acţiunile societăţii Automobile Dacia Piteşti.

2001 – Preşedintele Ion Iliescu a fost primit, într-o audienţă privată, la Papa Ioan Paul al ll-lea

2011 – A murit Kim Jong-Il, cel care a condus Coreea de Nord cu o mână de fier din 1994, puterea fiind preluată imediat de către fiul său cel mic, Kim Jong-un.