O scurtă istorie a lenjeriei intime. De la Ötzi până astăzi – FOTO
De-a lungul istoriei, lenjeria intimă a fost privită din mai multe perspective, în funcţie de perioada în care purtătorii acesteia au trăit. În primul rând, rolul ei a fost şi este unul practic, de a proteja zonele inferioare ale corpului şi a menţine temperatura acestor zone în limite normale. Pe de altă parte, folosim acest tip de lenjerie tocmai pentru a ne proteja intimitatea şi a ne asigura, astfel, comfortul personal. Se pare că toate aceste obiceiuri au o istorie îndelungată.
Pentru început, vom lua un exemplu foarte cunoscut: Ötzi, vânătorul care a trăit în urmă cu mai bine de 5.000 de ani, în Alpii austrieci. Analizele realizate pe mumia acestuia au scos la iveală faptul că el purta în jurul taliei o bucată dintr-un material ce pare a fi piele de capră.
Un alt exemplu celebru este faraonul egiptean Tutankhamon, în mormântul căruia au fost descoperite 145 de piese vestimentare intime. Cel mai probabil, acestea au fost depuse pentru a fi folosite în viaţa de apoi. Lenjeria intimă, cunoscută sub numele de shenti avea formă triunghiulară, care îi permitea purtătorului să o înnoade în jurul taliei.
În Roma Antică, lenjeria intimă se numea subligaculum şi era confecţionată fie din pielea unui animal sau din lână. Această piesă vestimentară era purtată atât de femei, cât şi de bărbaţi. În cazul femeilor, exista o piesă suplimentară, ce avea rolul de a proteja sânii. În zona cu climă rece a Europei, romanii purtau şosete, după cum atestă Tăbliţa 346 descoperită în castrul de la Vindolada (nordul Angliei): Ţi-am trimis mai multe perechi de şosete din Sattuta, două perechi de sandale şi două perechi de chiloţi. Cel mai probabil, este vorba de soţia grijulie a unuia dintre soldaţii detaşaţi în această zonă a Imperiului.
Se pare că în Evul Mediu lenjeria intimă a evoluat, chiar mai mult decât s-au aşteptat unii istorici. O dovadă în acest sens este descoperirea unor sutiene din această perioadă, scoase la iveală în castelul Lengberg din Austria. În 2012, o echipă de arheologi au descoperit atunci 4 sutiene datând din secolul al XV-lea. Istoricii care studiază evoluţia vestimentaţiei au fost de-a dreptul uimiţi să afle că sutienul nu este o invenţie a secolului XX.
În timpul dinastiei engleze a Tudorilor, ciorapii devin o piesă esenţială în vestimentaţia aristocraţiei. De exemplu, regina Elisabeta I (1558-1603) prefera ciorapii din mătase, chiar dacă materialul era extrem de scump la acea vreme. În acea perioadă, bărbaţii purtau ciorapi similari cu cei ai femeilor, dar existau unele diferenţe. Cele mai importante: ciorapii bărbăteşti erau întăriţi în partea superioară, corespunzătoare intimităţilor, iar cei femeieşti nu trebuiau să depăşească linia genunchilor.
În secolul al XVII-lea, la fel ca şi astăzi, existau trendsetteri. Un astfel de exemplu a fost regele Carol al II-lea al Angliei. Despre el se cunoaşte faptul că purta boxeri din mătase, pe care îi înnoda în jurul taliei cu o panglică. Monarhul era cu mult înaintea vremurilor sale, ţinând cont de faptul că regi precum William al II-lea sau William al III-lea purtau lenjerie intimă confecţionată din lână.
Corsetul, o piesă vestimentară apărută în perioada Renaşterii, devine foarte cunoscut în secolele XVIII-XIX. Acesta este purtat cu precădere de către femei, care doreau să aibă o talie de invidiat, cel puţin la prima vedere. Primele corsete aveau întărituri confecţionate din oase de balenă şi erau atât de strânse pe corp încât cauzau probleme precum: apariţia rănilor, insuficienţă respiratorie, deformarea coloanei vertebrale sau atrofierea unor muşchi.
La începutul secolului XX, locul corsetului întărit este luat de brâuri, fabricate din materiale mult mai uşoare, precum lâna. Această piesă vestimentară a fost foarte populară mai ales în anii ’50, după care s-a renunţat definitiv la purtarea acesteia. În anii ’60 femeile tinere încep să prefere deja lenjeria intimă în două piese.
Sursa: historyextra.com