E neîndoielnic că percep informaţii din mediu, pe care le integrează şi de care se servesc pentru a-şi regla existenţa, aceste tulburătoare făpturi vegetale, atât de complicate în înşelătoarea lor simplitate. Se îndreaptă spre lumină, cresc în sus şi nu în jos - cele mai multe dintre ele - iar unele au chiar „puteri speciale” care le ajută să îşi detecteze gazdele - cele parazite - ori prăzile - cele carnivore. Unele se feresc de atingeri, strângându-şi frunzele la orice contact sau reacţionând agresiv şi eficient, cu mii de ace microscopice ce administrează tot atâtea micro-injecţii veninoase. Şi toate trăiesc după un tipar desăvârşit programat, percepând trecerea vremii, schimbările de temperatură, cine ştie ce misterioase ritmuri cosmice care le guvernează vieţuirea. Înseamnă asta inteligenţă? Putem vorbi despre o viaţă cognitivă a plantelor, despre felul în care îşi înţeleg ele existenţa, despre modul în care îşi conduc viaţa? Ce spun oamenii de ştiinţă despre acest subiect?