Perioadele de foamete au fost (şi, din nefericire, mai sunt încă) unele dintre cele mai negre pagini din istoria omenirii. Prin definiţie, foametea nu apare niciodată singură, ci atrage după sine spectrul sărăciei, al epidemiilor, al debandadei generalizate, al disperării, al căderii omului în animalitatea instinctelor primordiale. Un exemplu tipic, dar cu particularităţile sale distincte, a fost foametea din China anilor 1958-1961. Cât de gravă a fost? Ei bine, dacă marile perioade de foamete se pot măsura în victime omeneşti, cea din China a fost cea mai gravă dintre toate.