Există un întreg univers al lor, o lume de vieţuitoare care trăiesc pe spinarea altora – a gazdelor lor – făcând din corpul acestora sursă de hrană şi, uneori, adăpost permanent. Spre deosebire de prădători, paraziţii, în general, nu-şi omoară gazda, ci stabilesc cu ea o legătură aparte, din care trag folos doar ei, dar în aşa fel încât relaţia să dureze cât mai mult. Iar această legătură e atât de strânsă, încât, adesea, doar moartea o desface. Să încercăm să nu vedem totuşi lucrurile prin prisma moralei umane, căci aici morala n-are niciun amestec: dincolo de neplăcerile create gazdei de aceşti exploatatori şi de conotaţiile negative ale cuvântului "parazit", se ascunde un fenomen biologic absolut fascinant, cu adaptări incredibile, de o complexitate extraordinară, care dau măsura adevărată a măreţiei Vieţii, a formidabilei forţe a evoluţiei.