Faţa întunecată a meseriei de astronaut

Întrebaţi ce ar vrea să fie când vor fi mari, mulţi copii ar răspunde: „Astronaut!” A fi un profesionist al explorării spaţiului, un astronaut – sau cosmonaut, cum i se spunea în România până acum vreo 20 de ani, - a fost, multă vreme, una dintre îndeletnicirile cele mai admirate, visate şi râvnite de cei care, de aici de pe Pământ, puteau doar să îşi imagineze măreaţa aventură a cuceririi Universului. Dintotdeauna, meseria de astronaut a avut o aură de extraordinar, aproape de suprauman: nu oricine poate fi astronaut. E nevoie de o formidabilă vigoare şi de o sănătate de fier. Dar oare e de ajuns? Pe vremea când misiunile spaţiale durau câteva ore sau câteva zile, părea că omul rezistă bine acestor probe de foc. Acum, când misiunile ţin câteva luni, ştim deja că nici cele mai sănătoase şi puternice organisme umane nu rezistă atât de bine cum speram grelelor încercări ale vieţii în spaţiu. Meseria de astronaut – considerată dintotdeauna una dintre cele mai dificile şi eroice din lume – se dovedeşte chiar mult mai dificilă decât se credea: îşi pune necruţător şi ireversibil amprenta asupra sănătăţii celor ce o practică, iar eroismul devine şi mai evident, acum când am început să înţelegem cu ce sacrificii este asociat.