Requiem pentru Pavarotti

Intr-o epoca a disolutiei valorilor de toate felurile, cand kitch-ul este aureolat precum o Arta, cand facilul si impostura au ajuns idealuri de masa, iar personaje meschine, de mucava, sunt venerate pe post de Eroi, desi trecut in nefiinta, Luciano Pavarotti se distinge inca precum un cristal orbitor printre gunoaie, un diamant a carui stralucire goneste mizeria moderna ce-l inconjoara. Pavarotti nu a fost, cum poate v-ati grabi sa credeti, cel mai mare tenor al secolului XX – daca Opera ar fi o Imparatie, i s-ar cuveni titlul de Print – ; insa, cu siguranta, a fost si este cel mai iubit cantaret de muzica clasica. Cum a ajuns italianul sa fie ovationat pe stadioane, interpretand si popularizand un gen de muzica aparent elitist si dificil pentru plebe, ramane un mister incifrat in personalitatea sa charismatica. Astazi, 6 septembrie, se implinesc trei ani de la moartea Maestrului, iar acest articol-eseu este un mic omagiu pe care, umili, tinem sa il aducem.