Poza 16
/ 18
Svalbard, speranta de dupa apocalipsa
O viziune optimista asupra omenirii ar spune ca, pe masura ce anii trec, natiunile lumii se coalizeaza, oamenii evolueaza, popoarele – ca intreg – se “civilizeaza”, iar competentele de orice – tehnologice si cognitive – fel sporesc. Toate tind sa garanteze consens, efort unificat, capacitatea de a ne opune dezastrelor de orice fel. Si totusi, subiectul apocalipsei este din ce in ce mai discutat in societatile moderne, iar Armaghedonul parca sta ca drobul de sare deasupra noastra. Sfarsitul lumii este asteptat si prevestit din orice directie: de la factorul uman – razboaie, poluare, incalzire globala si dezechilibrarea ciclurilor naturale ale planetei prin activitati iresponsabile, pana la evenimente independente de noi – coliziuni cu asteroizi, cutremure sau furtuni solare. Prin urmare, diverse organizatii internationale s-au mobilizat deja, prevazatoare, si au procedat la asigurarea unor masuri de conservare a vietii si a lumii vii, asa cum o cunoastem, in eventualitatea unei extinctii a speciei umane. Cel mai prolific, in acest sens, este seiful de seminte Svalbard, amplasat in insula norvegiana Spitsbergen, din izolatul arhipelag arctic Svalbard.