Citind cartea lui Rob Riemen – Nobletea spiritului. Un ideal uitat, mi-am amintit de o remarca a lui Ernesto Sabato – ca, de-a lungul istoriei, ideile importante se scriu la inceput cu litere mari, apoi cu litere mici, pentru ca, intr-un final, vremurile sa agate de ele cercelusii unor ironice ghilimele. Volumul lui Riemen - avand, surprinzator, nu o tematica strict intelectuala, ci mai degraba una cvasireligioasa – ilustreaza, fara a-si propune neaparat aceasta, traseul parcurs de ideea de “umanism”.