Peisaje arhaice, cladiri ca niste doamne batrane gatite cu haine vechi, decolorate de trecerea timpului, locuitori pasnici, vedere la mare... Iar peste toate acestea, un miros familiar intrucatva, un parfum al unor timpuri pe care parca le-ai trait intr-o viata anterioara. Apoi, te opresti din admiratie inciudat, pentru ca iti dai seama ca aceasta atmosfera speciala iti este cunoscuta doar din cartile adolescentei, si nu datorita unor capacitati extrasenzoriale pe care te-ai gandit ca le-ai avea. Pe langa aceasta lupta cu memoria involuntara, calatorul curios va trebui sa mai sara un hop. Este aproape de necrezut faptul ca in secolul XXI, mai sunt oameni care pot trai linistiti intr-o atmosfera relaxata, departe de tot ceea ce inseamna vartejul a ceea ce mandri numim “civilizatie”.