O istorie literar-artistica a timpului si a instrumentelor menite sa-l masoare nu are cum sa fie altfel decat posaca. Desi este o unealta vitala, semn al conexiunii intre oameni, obiect care face inteligibila diferenta dintre austral si boreal, dintre Apus si Rasarit, calauza fara de care lumea ar fi un talmes-balmes, ceasul si instrumentele vestigionare din specia lui (gnomonul, clepsidra, lumanarea, cadranul solar etc.) sunt insa, pentru poeti, un memento sumbru