In teatrul trecutului, personajele sunt oarecum constante: avem imperii, razboaie, revolutii tehnice, descoperiri, explorari, pe de o parte, si un actor magistral, pe cealalta parte: Omul. Indiferent de decor, el a fost vedeta, s-a remarcat si si-a jucat rolul pana la final, s-a cantat in poeme, s-a sculptat in stanca, si-a imortalizat chipul pe panza...Intrebat de ce se teme cel mai mult, a grait plin de importanta, dar si-a ascuns raspunsul sub masca sfioseniei: “De Dumnezeu!”.