Pâinea era un aliment de bază popular în Roma antică. De fapt, romanii au început să coacă pâine încă din anul 300 înaintea erei noastre și au realizat în curând avantajele preparării grâului și a făinilor din alte plante pentru a le servi coapte sau sub formă de pastă. Curând, consumul de pâine a câștigat atât de multă popularitate încât, în 168 înaintea erei noastre, s-a format prima breaslă a brutarilor. În decurs a doar 150 de ani, în Roma erau peste 300 de specialiști în ceea ce astăzi am numi patiserie. Pe măsură ce meșteșugul panificației s-a diversificat, brutarii au început să facă mai multe tipuri de pâine. Diferența dintre calitatea lor depindea de făina folosită, de finețea cerealelor și de morile utilizate pentru măcinarea făinii. Mai mult, legumele, laptele, ouăle și untul erau adesea adăugate în aluat pentru a face pâinea mai hrănitoare și pentru a avea un gust mai bun, dar astfel de pâini de specialitate puteau fi cumpărate doar de cetățenii bogați.