O vietate ambivalentă, licuriciul este văzut în România ca „ochiul dracului”, ca un spirit malefic al nopții, sau uneori drept un înger căzut. În Japonia, el simbolizează dragostea pasională, ținând loc lunii în nopțile întunecate. Licuricii luminează fețele îndrăgostiților pentru a îi ajuta în exprimarea sentimentelor tandre. În perioada Edo (1603-1868), a apărut moda hotarugari, adică admirarea licuricilor, iar ulterior acestor insecte le-a fost dedicată și o sărbătoare ce are loc pe râul Uji, unde se regăsesc în număr foarte mare. Legenda licuriciului a fost preluată și de industria animației japoneze. Miyazaki Hayao, fondator al bine-cunoscutului studio de animație Ghibli, a creat filmul animat „Mormântul licuricilor” (Hotaru no haka), în care doi frați de vârste fragede se străduiesc să supraviețuiască în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fără familie, fără casă, mâncare sau ajutor. Pelicula apărută în anul 1988 a devenit clasică, iar povestea cu un final trist are rolul de a educa noile generații referitor la costurile războiului.