Când s-a înfiripat idila Cellei Delavrancea cu Nae Ionescu e destul de neclar. În scrisorile aripate ale Cellei către soţul său, aflat mai mereu pe la moşia din Vâlcea, referirile la „bietul meu prieten”, „prizonierul,” apar abia prin octombrie 1938. (Nae Ionescu fusese „internat” în lagărul de la Miercurea Ciuc, cu un grup de fruntaşi legionari, în 1938, după instaurarea dictaturii regale. Eliberat după asasinarea Căpitanului, închis din nou, eliberat în primăvara lui 1939, apoi iarăşi închis şi eliberat, în 1940).