Pe atunci, la Vama Branului de dinaintea Cetăţii Braşovului soseau necontenit negustorii români în căruţele lor cu vârf încărcate, care au străbătut drumul opintit printre şirurile de munţi, venind dinspre Câmpulung Muscel şi trecând prin Rucăr şi toate celelalte sate ferecate în văi adânci. Erau vremurile medievale, deseori tulburate de rivalităţile conducătorilor de ţărişoare şi regate din partea răsăriteană a Europei. Chiar trecute demult în istorie, timpurile acestea ale cavalerilor, meşteşugarilor şi boierilor au lăsat urme de neşters prin această trecătoare naturală, Culoarul Rucăr – Bran, cu care au fost dintotdeauna legate cele două tărâmuri ale noastre: Transilvania şi Ţara Românească.