La ora actuală, omenirea a ajuns să aibe adevărate obsesii legate de igiena corporală. Parcă am vrea să ne ascundem cu orice preţ orice urmă de miros corporal. Parcă ceva ruşinos din trecutul nostru ca specie ne aduce aminte că odinioară, curăţenia şi igiena corporală a Occidentului, nu doar că lăsa de dorit, dar lipsea cu desăvârşire. Jegul, mizeria, mirosul acru-pestilenţial emanat de generaţii întregi de oameni care nu se spălau niciodată pe dinţi sau pe trup, a lăsat urme adânci în subconştientul colectiv. Acest aspect este de altfel unul dintre care industria produselor de igienă corporală are în prezent cifre de sute de miliarde de dolari. Cumva, trecutul nostru cu damf pestilanţial, nu doar că ne urmăreşte, dar ne şi obligă la nişte standarde ridicate de igienă corporală. Dar, hai să vedem faptele: