Românii de odinioară, la fel ca şi strămoşii lor geto-daci, aveau faţă de moarte o atitudine destul de diferită faţă de a românilor din prezent. Departe de a fi fatalişti sau a se lăsa doborâţi de pierderea definitivă a persoanelor dragi, românii au dezvoltat o mitologie şi un cumul de cunoştinţe de-adreptul extraordinare şi în mare parte originale, legate de momentul Marii Treceri. Un popas modest în lumea fascinantă a vechilor credinţe româneşti cu privire la moarte, este mai mult decât revelator în această direcţie.