Înainte de teză, unii copii nu pot dormi şi sunt chinuiţi de dureri de burtă; înaintea fiecărui examen, unii studenţi tremură şi vomită, iar ajunşi în faţa examinatorului, se blochează. Alţi copii şi adolescenţi, în faţa aceloraşi teze şi examene, au şi ei unele emoţii, dar nici vorbă de manifestările aproape invalidante ale primilor; dimpotrivă, stresul parcă scoate din ei tot ce au mai bun. De unde vin aceste diferenţe? Factorii legaţi de mediu, de educaţie, joacă un mare rol, dar tot mai multe cercetări arată că, în bună parte, problema este de ordin genetic. Eşti un „războinic” sau un „anxios”? Ar putea fi vorba despre o singură genă, care însă există în două variante, iar combinaţia de variante cu care e înzestrat fiecare om influenţează modul în care reacţionează la stres. Cum se explică această influenţă şi ce putem face pentru ca şi „războinicii” şi „anxioşii” să tragă folos de pe urma stresului competiţiei şi să se dezvolte optim în această lume plină de provocări?