Experienţele la limita morţii. De ce par „mai reale ca realitatea”

„Îmi aduc aminte că zăceam nemişcat şi vedeam o rază de lumină. În jurul meu era întuneric complet şi am plutit pe această rază de lumină ca pe un râu. L-am văzut pe bunicul meu, care murise şi a început să ţipe la mine, să mă certe. I-am promis că mă voi schimba, că voi renunţa la droguri şi mi-a spus că nu e timpul să mor, că mai am ceva de îndeplinit pe Pământ.” Iată una din numeroasele relatări ale celor care au trăit experienţe în pragul morţii. Cum se explică ele şi de ce sunt percepute ca fiind foarte reale?