Pisica sălbatică: o umbră prin pădurile României

La marginea unui luminiş de pădure se strecoară neauzită o umbră. Seara care se aşterne uşor îi caumflează încă o dată prezenţa. Mica fiară se apropie tot mai mult de şoarecele care a ieşit liniştit să se hrănească, convins în sinea lui că întunericul îi conferă un grad sporit de siguranţă. Mare greseală a făcut! Un salt elastic se profilează într-o clipită la orizont pe discul galben al lunii. Se aude doar un chiţăit stins, şi umbra fumurie dispare ca o părere în desişul adânc să se bucure de prada greu dobândită. Astfel de scene se mai petrec încă în pădurile noastre, iar protagonista principală este pisica sălbatică, nimeni alta decât strămoaşa directă a felinei simpatice care ne toarce în braţe şi vine deseori să se cuibărească lângă noi. Prădătoare desăvârşită, mult superioară suratei sale domestice la acest capitol, nu este cu nimic mai prejos chiar conmparativ cu marile feline. Surprinzător sau nu, dar strămoaşa pisicii dumneavoastră de acasă ascunde încă multe taine...