Super-alimentele: iluzia din spatele scenei

Când şi când, din marea mulţime a alimentelor cunoscute de om, câte unul se ridică deodată, înălţându-se în popularitate şi în stima oamenilor şi devenind, în scurt timp, graţie vitezei cu care circulă azi informaţia, un aliment-vedetă. Se găseşte cineva care să-i lipească eticheta de „super-aliment” şi, astfel împopoţonate, fructele, legumele ori grăunţele cu pricina umplu website-urile, paginile revistelor şi ale ziarelor, iar comercianţii cu simţul afacerilor profită şi umplu şi ei rafturile magazinelor cu alimentele respective, în speranţa de a-şi umple astfel şi sertarele caselor de marcat. Nu de puţine ori, destui nutriţionişti sunt luaţi de val şi se pornesc şi ei să laude acele alimente, făcând astfel şi mai gălăgioase campaniile de promovare. Dar există şi alţi specialişti care, atinşi de un scepticism sănătos, privesc mai adânc fenomenul şi lansează un avertisment: feriţi-vă de praful în ochi, chiar dacă unii spun că are conţinut mare de antioxidanţi şi combate cancerul.