Cu toţii le cunoaştem, sau cel puţin credem că le cunoaştem. Sunt printre primele păsări sălbatice cu care luăm contact încă din anii copilăriei. Ne sunt dragi şi ne amuză cu obiceiurile lor de viaţă care aduc activitate şi un dram de veselie în pădure chiar şi în zilele încremenite ale iernii. Învăţăm de mici că ar fi un fel de „doctori ai pădurii” fără şi ştim foarte precis ce înseamnă asta. Apariţia lor, acompaniată de nelipsitul ciocănit atât de caracteristic, ne încântă de fiecare dată. Dincolo de înfăţişarea lor, cumva veselă pentru noi, oamenii, ciocănitorile rămân un grup de păsări pe cât de interesante pe atât de îndrăgite, cu multe aspecte neaşteptate în mitologia multor popoare.