Deşi suntem încă departe de o lume controlată de roboţi, trăim totuşi - în măsură mai mare decât ne dăm seama - într-o lume dens populată de aceştia. Diferiţi de ceea ce ne imaginam noi în copilărie că ar fi roboţii - nişte alcătuiri artificiale cu aspect umanoid, din metal şi beculeţe - roboţii sunt peste tot în jurul nostru şi apar mereu concepte şi modele noi. Roboţi-chirurgi, roboţi-cărăuşi, roboţi-mecanici şi electricieni care lucrează în fabrici, roboţi-chelneri şi roboţi constructori, roboţi zburători şi târâtori, inspiraţi din lumea animală sau fără asemănare cu nimic din lumea vie, roboţii împart cu noi lumea antropizată contemporană. Însă acestor roboţi, adesea capabili de performanţe uimitoare - le lipseşte totuşi ceva: nu pot apărea pe lume fără oameni. Noi suntem creatorii, ei sunt creaţiile - sau creaturile - noastre. Însă cercetătorii au ambiţii mai înalte: vor să realizeze roboţi autonomi, capabili să se descurce singuri şi, ca ţel suprem, să se şi construiască singuri. Iată-ne ajunşi într-un domeniu straniu şi fascinant: cel al tehnologiei roboţilor care se asamblează singuri. Cât de aproape sunt inginerii de acest ţel, care sunt progresele realizate până acum şi la ce ne mai putem aştepta în viitor?