Timp de mii de ani oamenii au vânat în egală măsură balene şi delfini. Parcă un val de ură a întunecat conştiinţa multor semeni de-ai noştri cu privire la vieţile acestor giganţi blânzi ai mărilor şi oceanelor. Tonul genocidului a fost dat încă din timpuri imemoriale, dar apogeul măcelurilor a avut loc în ultimele două secole. Nici astăzi situaţia nu a fost remediată în totalitate. Invocând diverse motive, cei care câştigă mulţi bani din uciderea marilor cetacee continuă să le vâneze nemilos, ba chiar caută neîncetat noi metode de a eluda legile internaţionale menite să protejeze cele mai mari vieţuitoare ale Terrei. În aceste condiţii, supravieţuirea cetaceelor se tranformă într-o responsabilitate pentru specia umană. La urma urmei, nu tot oamenii sunt cei care le-au dus aproape de extincţie?