Avem nevoie de o piatră de pe Marte

În anii 1960 şi 1970, programul spaţial Mars al Uniunii Sovietice şi programul Mariner al SUA au furnizat un volum mare de date preliminare despre planeta Marte. Apoi, au ajuns acolo sondele Viking, în 1975. Alte şi alte misiuni spaţiale au îmbogăţit spectaculos, de la un deceniu la altul, cunoştinţele noastre despre planeta vecină. La ora actuală, în jurul ei se rotesc, cercetând-o, trei sonde - Mars Odyssey, Mars Express, and Mars Reconnaissance Orbiter - iar două rovere - Opportunity şi Curiosity - îi cutreieră suprafaţa, făcând fotografii, analize şi transmiţând spre Pământ tot ce află nou. Şi totuşi, se pare că unele lucruri nu se pot face de la distanţă. În ciuda aparaturii performante, în ciuda valorii excepţionale a informaţiilor obţinute de vehiculele pe care le-am trimis acolo, ceva lipseşte. Printre altele, nu ştim încă, după decenii de cercetări, dacă pe Marte a existat sau nu viaţă. Nimic din ceea ce am aflat până acum nu ne îngăduie să tragem o conlcuzie definitivă în această priviţă. Atunci? E clar: avem nevoie de o bucată de rocă marţiană.