În anul 1978, o echipă de geologi sovietici se afla în inima Siberiei pentru a prospecta solul în căutare de zăcăminte preţioase. Spre surpriza lor, cercetătorii au descoperit un mic grup de oameni care trăia izolat de orice contact cu exteriorul. Cu atât mai mare le-a fost surpriza când au aflat că oamenii respectivi nu avuseseră niciun fel de contact cu realitatea timp de aproape 40 de ani neîntrerupţi. Povestea lor trimite direct la drama omului pus in faţa barbariei vremilor, la ocurenţa sacrului în viaţa de zi cu zi, şi nu în ultimul rând la nostalgia originilor, alături de regăsirea sufletului în sânul Naturii.