Fericiţi cei morocănoşi…

Mereu am auzit/citit că oamenii veseli, optimişti, senini se bucură de o sănătate mai bună, reuşesc mai bine în viaţă, trăiesc mai mult etc. Atunci cum de nu e lumea alcătuită doar din asemenea fiinţe omeneşti? Ai zice că evoluţia i-ar fi ales pe aceştia, că selecţia naturală ar fi operat păstrându-i în cadrul speciei mai ales pe ei şi renunţând la tipul opus. Şi totuşi, morocănoşii, pesimiştii cu firi posomorâte nu numai că sunt printre noi, dar se şi descurcă surprinzător de bine în viaţă, dăinuiesc şi prosperă. Şi atunci? Nu cumva există nişte avantaje evolutive şi în acest fel de a fi, nişte laturi bune ale caracterului de acest gen? Se pare că da. Studii recente confirmă această concluzie impusă de logica bunului-simţ.