Galceava savantilor sceptici cu pasionatii paranormalului

Probabil de cand e lumea lume, oamenii s-au impartit astfel: unii erau inclinati sa creada in interventia unor forte care nu puteau fi cunoscute si nici controlate, pentru a-si explica feluritele fenomene cu care aveau de-a face; altii, impinsi de o tainica, uneori, dar neclintita convingere ca pot gasi o explicatie naturala, accesibila intelegerii umane, sapau adanc in necunoscut, scotand argumente pentru a demonstra ca totul se poate explica firesc.

Cand stiinta explica paranormalul (sau macar incearca)

• Alege cel mai incitant fenomen paranormal!
• Calatoria in timp

Atunci cand vorbim despre fenomene paranormale si despre felul in  care se raporteaza la ele oamenii de stiinta, rasar brusc o gramada de intrebari dificile si, incercand sa raspundem la ele, ne trezim in mijlocul unor dezbateri stufoase si pline de capcane. Iata una dintre dileme: Credinta in paranormal sa fie doar rodul ignorantei? Sau cei care cred in astfel de fenomene sunt, intr-un fel, superiori celor care le resping, superiori prin faptul ca au o conceptie mai larga asupra a ceea ce exista, admitand complexitatea lumii in care traim, recunoscand – poate cu un tainic sentiment al miracolului -, ca materia si energia pot fi si altfel decat stie toata lumea si ca Universul e plin de lucruri inaccesibile (cel putin deocamdata) intelegerii celor mai multi oameni?

Pe masura ce volumul de cunostinte acumulate de oameni despre ceea ce-i inconjoara sporeste, tot mai putine lucruri raman neexplicate. Daca paranormal ar insemna, pur si simplu, ceea ce nu putem explica inca, la un moment dat, atunci paranormalul a pierdut mult teren, de-a lungul secolelor si al mileniilor, in fata explicatiilor rationale. Eclipsele, fulgerul si tunetul, fenomene ceresti spectaculoase, pentru care stramosii nostri aveau explicatii supranaturale, sunt acum explicate stiintific copiilor, la scoala.

Ce-a mai ramas, asadar, din paranormal? Destul de multe; inca exista pe lume fenomene daca nu inexplicabile, oricum neexplicate inca. Ce se intampla, asadar, cand oamenii de stiinta isi baga nasul in aceste fenomene paranormale?

Sa luam un exemplu istoric: mesele de spiritism. Aceste sedintele de spiritism au aparut ca o aplicatie in practica a teoriei numite tot spiritism in Franta si spiritualism in tarile de limba engleza; e vorba despre conceptia conform careia lumea ar fi populata de spirite ale celor morti, iar comunicarea celor vii cu spiritele mortilor ar fi posibila in anumite conditii.

Sedintele de spiritism au devenit la moda in jurul anului 1850; intalnirile se organizau in jurul unor mese; participantii isi tineau mainile pe masa, sperand ca miscarile mesei sa tradeze prezenta spiritului chemat si sa permita comunicarea cu acesta. Unii o luau in serios, pentru altii era un soi de distractie; oricum, lumea se ocupa intens de sedinte spiritiste, pana cand Michael Faraday (tablou, jos), unul dintre cei mai renumiti fizicieni – nu doar ai vremii sale, ci ai tuturor timpurilor – care nu credea in spiritism, a construit un dispozitiv simplu cu ajutorul caruia a demonstrat ca mesele nu se misca sub actiunea vreunui spirit, ci doar ca rezultat al unor miscari musculare involuntare ale participantilor.

Dispozitivul era alcatuit din doua placute intre care se gaseau niste bile de sticla, placile fiind prinse intre ele cu o banda de cauciuc, in asa fel incat, sub actiunea unei presiuni aplicate lateral, placa de deasupra putea aluneca, deplasandu-se in raport cu placa de dedesubt intr-un anumit grad, limitat de legaturile de cauciuc. Deplasarea putea fi observata datorita unui ac indicator. Cu ajutorul aparatului, Faraday a putut demonstra ca degetele sunt cele care misca masa, si nu invers. De atunci, popularitatea sedintelor de spritism a scazut mult; ce curios ca lumea, care parea atat de interesata si convinsa de posibilitatea comunicarii cu spritele, a abandonat atat de repede credinta in entitatile nevazute dupa ce un om de stiinta a arata ca sedintele de spiritism in jurul mesei nu erau decat o (auto)pacaleala! Se pare ca multi dintre cei ce parusera convinsi nu erau, de fapt, ci ascundeau in suflet un sambure de scepticism, pe care spiritul pozitivist al experimentelor lui Faraday l-a ajutat sa se dezvolte.

Controversa la zi

Care mai e azi situatia “meciului” dintre savantii sceptici si cei convinsi de existenta fenomenelor paranormale? Controversa care opune cele doua tabere e azi mai vie ca oricand. Progresul tehnologic a venit in ajutorul pozitivistilor sceptici, iar rafinarea continua a tehnicilor de investigatie scoate tot mai mult la lumina firescul unor fenomene considerate candva paranormale. Evident, tehnologia nu e de ajuns; e nevoie in continuare de lucrul de care a fost nevoie intotdeauna: de inclinarea de a cerceta fenomenele in spirit pozitivist.

Asa au aparut – si acesta e un fenomen recent, apartinand secolului XX – organizatii specializate, dedicate investigarii paranormalului, dar nu pentru a dovedi ca el exista, ci pentru a dovedi ca o mare parte din ceea ce se sustine ca ar fi paranormal e perfect explicabil in termenii cunoasterii stiintifice actuale. Unele dintre aceste organizatii merg foarte departe in incercarea lor de a indeparta valul de mister de pe anumite fenomene si adesea reusesc sa scoata la iveala lucruri destul de neplacute: erori, minciuni, abordari superficiale ale unor lucruri serioase. E bine? E rau?

Intr-un fel, e bine, in masura in care cercetarile lor dezvaluie erori sau inselatorii, chiar cu pretul dezamagirii incercate de cei care chiar crezusera, la un moment dat, in realitatea paranormala a ceea ce vazusera. Dintr-un alt unghi de vedere, poate fi si rau: daca in Univers exista lucruri inca necunoscute (e clar ca exista, si sunt mult mai multe decat cele cunoscute), neintelese si neexplicate, aceste dezvaluiri brutale ale scepticilor discrediteza teoriile asupra paranormalului, facandu-le sa cada in derizoriu si astfel impiedicand, poate, initierea unior investigatii care ar putea largi aria cunoasterii.

Cea mai cunoscuta organizatie care se ocupa de astfel de studii este Comitetul pentru Investigatii Sceptice (Committee for Skeptical Inquiry  – CSI), o organizatie americana  infiintata in 1976 si dedicata investigarii unor fenomene presupus paranormale si a unor teorii apartinand stiintelor de granita. Semnificativ este faptul ca aceasta organizatie a fost cunoscuta, pana in urma cu cativa ani, drept Committee for the Scientific Investigation of Claims of the Paranormal (CSICOP), fiind asadar orientata in mod special spre cercetarea in spiritul scepticismului stiintific a unor teorii si fenomene din sfera foarte larga a paranormalului.

• CSI afirma, in programul sau, ca nu respinge a priori nici o afirmatie privind existenta paranormalului, ci investigheaza problema in mod obiectiv.

• CSI publica o revista populara, intitulata Skeptical Inquirer, urmarind sa educe cititorii si consumatorii in vederea adoptarii unei atitudini critice (nu de respingere, ci doar critice) cu privire la tot ceea ce inseamna paranormal, ocult, supranatural.

• Un domeniu caruia ii acorda o atentie deosebita este cel care implica siguranta si sanatatea populatiei, cu referire la anumite terapii alternative bazate pe teorii pseudostiintifice si care, utilizate fara discernamant, aduc beneficii numei celor care le comercializeaza (uneori chiar beneficii enorme) punand, in schimb, in pericol sanatatea si viata consumatorilor.

• Printre membrii – actuali si fosti – ai CSI se numara personalitati ale stiintei precum (de la stanga la dreapta, foto) Francis Crick (1916- 2004), laureat al premiului Nobel pentru contributia la descifrarea structurii ADN; Carl Sagan (1934 – 1996), unul dintre cei mai cunoscuti astronomi ai secolului XX; celebri biologi evolutionisti ca Richard Dawkins (n. 1941) si Stephen Jay Gould (1941 – 2002), faimosul autor de romane SF (si profesor de biochimie) Isaac Asimov…

Una dintre figurile cele mai remarcabile este cea a lui James Randi,  un personaj insolit si, prin urmare, controversat. James Randi, nascut in 1928, pe numele sau adevarat Randall James Hamilton Zwinge, a lucrat ca iluzionist profesionist (sub numele de scena Uimitorul Randi) pentru ca, dupa ce s-a pensionat, la varsta de 60 de ani, sa se dedice cercetarii fenomenelor asa-zis supranaturale, paranormale et. comp., si luptei  impotriva credintelor irationale si a fascinatiei lipsite de obiectivism a oamenilor fata de puterile paranormale ale unor pretinsi vindecatori, ghicitori sau vrajitori. Unul dintre motivele pentru care Randi este adeptul unei atitudini foarte sceptice fata de pretinsele puteri paranormale ale unor indivizi este faptul ca prin, natura meseriei sale, stie foarte bine ce poate face un bun magician (sau, mai bine spus, un iluzionist), cat de eficient poate sa se joace cu perceptiile oamenilor si, prin urmare, cu mintea lor. Cunoscand trucurile meseriei, lui Randi nu i-a fost greu sa demaste cativa autoproclamati “posesori de capacitati paranormale”, dezvaluind ca asa-zisele lor puteri miraculoase erau doar mistificari abil puse in scena cu ajutorul unor trucuri de iluzionism.

Randi a infiintat o fundatie cu scop educativ (James Randi Educational Foundation  -JREF) care a instituit un premiu de 1 milion USD, ce urmeaza sa fie acordat oricarei persoane care poate demonstra realitatea unui fenomen din categoria paranormal/supranatural/ocult in conditii experimentale ce urmeaza sa fie acceptate de ambele parti. S-au prezentat peste 1000 de candidati, dar nici unul nu a reusit sa treaca de testerile preliminare (efectuate in conditii cu care atat reprezentatii fundatiei, cat si candidatul, fusesera de acord in prealabil). Oferta ramane valabila pana in martie anul viitor, cand premiul de 1 milion de dolari va fi retras, banii urmand a fi folositi pentru alte proiecte ale fundatiei. 

Una dintre dezvaluirile cele mai senzationale in care a fost implicat James Randi (stanga, foto sus) este cea a mistificarii intreprinse de Uri Geller (dreapta), un extrem de cunoscut si popular medium (autoproclamat) din anii ’70, care sustinea ca poate indoi linguri numai prin  puterea mintii si afirma ca aceste puteri i-au fost conferite de extraterestri. Randi a demonstrat ca indoirea lingurilor implica pur si simplu trucuri de iluzionism. Randi a intreprins si investigatii care au aratat cat de putin riguroase sunt unele dintre studiile asa-zis stiintifice prin care diversi cercetatori au urmarit sa demonstreze existenta unor fenomene sau capacitati paranormale.

Cu bune si cu rele

Exista si alte organizatii, in  intreaga lume, dedicate cercetarii in spirit sceptic-stiintific a paranormalului. In acesta lupta dintre stiinta si pseudostiinta, cat de utila se dovedeste existenta unor astfel de organizatii? Printre criticile aduse CSI  se numara, de pilda cea privind o abordare dogmatica si agresiva a problemelor paranormalului, abordare bazata pe idei preconcepute. O alta critica – decurgand din prima – este aceea ca acest stil agresiv descurajeaza investigatiile serioase asupra fenomenelor paranormale. Ceea ce face bine CSI este faptul ca ajuta la pastrarea unui echilibru.

Mass media e avida de paranormal (uitati-va la noi!) si intamplarile de asemenea gen starnesc uneori adevarate furtuni mediatice, propagand idei pe care prea adesea oamenii le preiau din zbor (daca asa scrie in ziar!) si si le insusesc, fara a mai lua in considerare faptul ca pot exista si alte interpretari. Aceste alte interpretari pot fi oferite de organizatii precum CSI si multe altele de acelasi gen, ceea ce ne ajuta sa privim problema in mod mai obiectiv. Iar ca argument pentru afirmatia ca in randul savantilor sceptici exista minti cuprinzatoare, care inteleg imaginea de ansamblu, cu toate implicatiile ei, iata un lung citat din scrierile astronomului Carl Sagan, el insusi un fost membru al CSI (pe vremea cand acesta se numea CSICOP – vezi mai sus) si cu adevarat un savant sceptic luminat.:

“Am auzit vreodata de un sceptic exprimandu-se pe un ton superior si plin de dispret? Cu siguranta, da. Spre mahnirea mea retrospectiva, am auzit acel ton neplacut chiar in vocea mea. Exista imperfectiuni umane de ambele laturi ale problemei. Chiar cand e folosit cu grija, scepticismul stiintific poate fi perceput drept arogant, dogmatic, insensibil si dispretuitor fata de sentimentele si credintele profunde ale altor oameni. CSCIOP este imperfect. In unele cazuri, criticile la adresa lui sunt justificate. Dar, din punctul meu de vedere, CSICOP slujeste unui scop social important – e o organizatie binecunoscuta la care presa poate apela atunci cand vrea sa afle si cealalta versiune a povestii, in special atunci cand se considera ca vreo intamplare uimitoare din sfera pseudostiintei poate deveni subiect de stiri. CSICOP reprezinta o contragreutate – desi inca nu destul de puternica – pentru aviditatea fata de pseudostiinta, care pare sa fie o a doua natura pentru atat de multe publicatii.”

Ajunsi in acest punct, trebuie sa recunoastem ca paranormalul – in masura in care, prin paranormal, intelegem lucrurile care nu sunt, deocamdata, explicate stiintific, dovedite experimental si cu rezultate  constante in conditii de testare controlate – exista, chiar daca adesea in forme prea putin spectaculoase. Probabil ca fiecarte dintre noi a avut candva un vis premonitoriu, o impresie de deja-vu, o senzatie de pericol iminent care s-a dovedit a fi corecta… Gradul in care ne lasam impresionati, sedusi sau inspaimantati de aceste manifestari ale unei realitatii inca necunoscute variaza de la o persona la alta.  Pentru unii dintre noi, lumea e plina de semne care au toate un inteles; altii admit, intr-un spirit mai “stiintific”, ca totul poate fi explicat, dar vremea acelor explicatii nu a venit inca.

Personal, cred ca lumea nu se reduce la ceea ce putem percepe cu simturile sau inregistra cu aparatele, cred ca e posibil sa exista, in Universul din jur, forme de energie inca necunoscute, pentru care nu au fost inventate aparatele de detectie si masura corespunzatoare. A existat o vreme cand magnetismul, de pilda, era o forta neinteleasa, cunoscuta prin efectele ei, dar neexplicata, iar straniile proprietati ale pietrei negricioase care magnetiza un ac de fier, facandu-l sa se indrepte spre nord, erau privite ca un soi de magie naturala. Treptat, am invatat sa cunoastem, sa intelegem si sa stapanim aceste forte,  sa construim si aparatele de masura care ne spun cand actioneaza aceste forte si cat de mari sunt. Cu o abordare critica si obiectiva putem spera nu doar sa demontam masinariile de minciuni – care exista si prolifereaza, din pacate, in acest domeniu – ci sa atingem si cealalta latura a problemei: sa aflam, poate, lucruri noi si extraordinare despre alte forme de manifestare a ceea ce exista in Univers. Cine stie daca, intr-o buna zi, copiii copiilor nostri nu vor invata la scoala despre telepatie, asa cum invata azi despre gravitatie si electricitate?

Maratonul DESCOPERA FENOMENELE PARANORMALE a luat sfarsit. Daca ai ratat vreun episod, vezi aici sumarul intregului maraton. Ramai pe DESCOPERA.ro pentru a fi la curent cu cele mai noi stiri si articole de stiinta, tehnologie, natura si calatorii. In luna septembrie, DESCOPERA.ro iti pregateste un nou maraton.