Cine a mâncat primii curcani domestici?

Descoperirea este aşadar şi cea mai veche dovadă în privinţa prezenţei curcanului mexican (Meleagris gallopavo gallopavo) în viaţa civilizaţiei Maya.

„Nu ne aşteptam să descoperim oase din specia Meleagris gallopavo gallopavo în acest şantier arheologic, deoarece arealul de răspândire al curcanilor sălbatici nu se suprapune cu teritoriile unde a înflorit civilizaţia Maya. Credem că păsările au ajuns aici în urma schimburilor de natură comercială”, conchide Erin Thornton, din cadrul Muzeului de Ştiinţe Naturale din Florida.

• SpaceX va lansa pentru a șaptea oară racheta Starship
• Ucrainenii nu au „puterea” de a recupera zonele ocupate de Rusia, a recunoscut Zelenski

Curcanii jucau un rol deosebit de important în cultura şi civilizaţia mayaşă, inclusiv acela de sursă de hrană şi fiinţă potrivită pentru a fi jerfită zeităţilor. Penele, oasele şi alte părţi din trupurile curcanilor erau de asemenea folosite pentru unele medicamente, instrumente muzicale, unelte şi podoabe. Cu toate acestea, până la momentul acestei descoperiri, oamenii de ştiinţă credeau că mayaşii consumau doar o specie locală de curcan sălbatic (Meleagris ocellata), răspândită pe teritoriul civilizaţiei Maya.

Anterior acestor descoperiri, se considera că specia curcanului mexican (Meleagris gallopavo gallopavo), domesticită cândva, nu fusese introdusă în lumea mayaşă decât în perioada post-clasică (anii 1000-1500)
Însă descoperirea oaselor de curcan domesticit la sud de arealul acestei specii sugerează că păsările respective au fost aduse în lumea mayaşilor mult mai devreme, în perioada preclasică târzie, cândva între anii 300 î.e.n. şi 100 e.n.

Analizele de laborator au arătat că oasele datează dintr-o perioadă cuprinsă între anii 327 î.e.n. şi 54 e.n.

Oasele de curcan domesticit au fost descoperite încă din anul 1980 în şantierul arheologic El Mirador, unde pe vremuri a existat o veche aşezare mayaşă, în provincia Peten din nord-vestul Guatemalei. Majoritatea oaselor de curcan au fost descoperite în incinta templului mayaş al Labei de Jaguar, o platformă înaltă de nouă metri decorată cu sculpturi tipice.

„Cercetările sunt deosebit de importante pentru cunoaşterea modului în care erau acoperite nevoile zilnice de hrană în cadrul civilizaţiei Maya, deoarece astfel mayaşii aveau acces la o resursă de hrană controlabilă. Oasele de curcan au aparţinut probabil unor păsări sacrificate în scop ritual, pentru masa zilnică sau pentru vreo festivitate”, încheie Erin Thornton.

Sursa: Live Science