Trei plăceri esenţiale pe care nu le-am fi avea dacă n-ar fi viespile

„Viespile sunt, într-adevăr, cele mai bune prietene ale iubitorilor de vinuri”, susţine Duccio Cavalieri, profesor de microbiologie la Universitatea din Florenţa. Împreună cu mai mulţi colegi de-ai săi, Cavalieri a descoperit că bărzăunii şi viespile muşcă din boabele de struguri şi ajută ca fermentarea lor să înceapă înainte de culegere. Atunci când insectele muşcă din boaba de strugure, ele lasă la „locul faptei” o drojdie numită Saccharomyces cerevisiae, cunoscută şi sub numele de drojdia de bere şi responsabilă pentru fermentarea berii, a pâinii şi a vinului.

• Ce alimente pot face oamenii cei mai fericiți?
• Trucul foarte simplu prin care oamenii pot să comunice cu pisicile

Viespile găzduiesc în tubul lor digestiv populaţii de S. cerevisiae şi le transmit la urmaşi, asigurând astfel supravieţuirea neîntreruptă a acestui microorganism.

Cavalieri spune că unul dintre principalele motive pentru care această constatare este atât de interesantă este acela că ea ne atrage atenţia asupra dependenţei noastre de natură. „Descoperirea este importantă pentru că ne spune cât de esenţiale sunt conservarea şi studierea biodiversităţii”, a declarat specialistul.

Deşi producătorii de vinuri au posibilitatea de a adăuga drojdie ulterior, vinurile nu ar mai avea acelaşi gust fără ajutorul viespilor, pentru că insectele mai introduc şi alte microorganisme în boabe.

Unele dintre cele mai remarcabile aspecte legate de vin sunt legate de complexitatea băuturii şi de capacitatea acesteia de a comunica cu mai multe părţi din creierele noastre. Însă specialiştii spun că aceaste elemente ar dispărea dacă viespile nu ar mai fi implicate în procesul de fermentare.

Pentru că viespile apar doar vara, oamenii de ştiinţă au vrut să afle ce se întâmplă cu drojdia lor iarna. Astfel, pe timp de toamnă, ei au implantat o tulpină fluorescentă de drojdie de bere în mai multe viespi pe care apoi le-au lăsat să hiberneze. Pe timpul iernii, majoritatea insectelor aveau celule viabile de drojdie de bere în tubul digestiv, iar cele care s-au reprodus le-au transmis larvelor o parte din drojdia fluorescentă.

Acum oamenii de ştiinţă spun că e timpul să cerceteze mai amănunţit problema referitoare la originile naturale ale acestui ingredient cunoscut de peste 9.000 de ani.

Surse: Npr, Discover Magazine