La multe specii din acest grup, cu cât termitele înaintează în vârstă, ajung să-şi îndeplinească tot mai greu datoria de membri ai coloniilor; cu toate acestea, creşte toxicitatea substanţelor chimice din organismul lor, termitele bătrâne devenind astfel nişte adevărate bombe vii, gata oricând să se autosacrifice pentru salvarea coloniei. Când colonia lor este ameninţată de un pericol, mai multe specii de terminte adoptă un compotament bizar de „sinucidere altruistă”, cunoscut sub numele de „autothysis”.
Cu toate acestea, cercetătorii belgieni au descoperit în Guyana Franceză o specie aparte de termite, care a dus încă mai departe acest tip de comportament.
După ce îşi rup pur şi simplu trupurile, termitele din specia Neocapritermes taracua eliberează o serie de substanţe chimice care se lipesc de invadatori. Datorită compoziţiei acide, substanţele respective pot coroda învelişul insectelor duşmane.
„Autothysis-ul este un sistem de apărare cu o singură componentă. Secreţiile destinate apărării sunt depozitate în glandele salivare ale tuturor termitelor, dar la specia Neocapritermes taracua, există şi păstrează şi două depozite de substanţe cristalizate în nişte saci specializaţi ataşaţi în exteriorul corpului. Când termitele explodează, substanţele din salivă şi cele cristalizate intră în contact unele cu altele şi se produc astfel compuşi cu un grad ridicat de toxicitate”, afirmă profesorul Yves Roisin din cadrul Universităţii Libere din Bruxelles.
Cu toate că societăţile termitelor se bazează pe exemplare specializate şi adaptate la rolul de soldat, termitele lucrătoare pot intra şi ele în luptă atunci când situaţia o cere şi se pot chiar sinucide pentru binele coloniei. Cercetătorii au demonstrat că, odată ce termitele lucrătoare din această specie îmbătrânesc, ajung să depoziteze substanţe cristalizate care produc o reacţie chimică în contact cu secreţiile glandulare. Nu se cunoaşte încă modalitatea prin care termitele sintetizează substanţele cristalizate. De asemeni, nu se cunoaşte dacă alte specii de termite au dezvoltat o stratagemă de apărare asemănătoare.
„Există circa cinci sau şase specii în genul Neocapritermes, dar aceasta este singura specie la care exemplarele cară substanţele în nişte formaţiuni specializate ataşate de spate”, continuă prof. Roisin.
Sursa: BBC News