După ce mirosul intră în nas, acesta călătoreşte prin intermediul nervilor cranieni spre bulbul olfactiv care ajută creierul să proceseze mirosul. Bulbul olfactiv este parte din sistemul limbic, adică a centrului emoţional al creierului. Ca membru al sistemului limbic, bulbul olfactiv poate accesa cu uşurinţă amigdala care joacă un rol important în amintirea emoţională.
Simţul olfactiv are un impact puternic asupra amigdalei care procesează emoţiile. „Amintirile pe care le evocă sunt bune şi sunt mult mai puternice”, a explicat Howard Eichenbaum de la Universitatea din Boston. Tocmai această legătură strânsă dintre simţul olfactiv şi amigdală este unul din principalele motive pentru care mirosul dă naştere nostalgiei.
Dr. Ron DeVere, specialist în studierea tulburărilor de gust şi miros, susţine că atunci când oamenii încearcă să îşi amintească ceva în mod conştient tind să se concentreze pe detalii nu pe sentimente. „Când simţi un miros, s-ar putea nici să nu îl identific, dar totuşi îl asociezi cu unele amintiri”, a explicat acesta. De asemenea, există o legătură şi între sistemul olfactiv şi hipocamp, aceasta fiind critică pentru dezvoltarea amintirilor. Chiar dacă sistemul olfactiv interacţionează cu emoţiile şi centrii memoriei de la nivelul creierului, el nu este conectat şi cu alte regiuni.
„Mirosul ne trezeşte amintiri. El intră în părţile emoţionale şi ale memoriei, de la nivelul creierului, la fel cum cuvintele ajung în părţile de gândire”, a declarat dr. Ken Heilman, profesor de neurologie de la Universitatea din Florida.
Cu toate acestea, specialiştii spun că noi am evoluat bazându-ne pe văz, nu pe auz, motiv pentru care amintirile stârnite de simţul olfactiv nu sunt la fel de obiective ca cele bazate pe sistemul vizual.
Sursa: NBC News