Enigmaticele „cercuri vrăjite” din Namibia îi descumpănesc pe cercetători

Cercurile vrăjite apar pe suprafeţe înverzite, sub forma unor zone cu diametrul de minimum de 2 metri şi maximum 12 m, unde nu mai creşte iarba.

Biologul Walter Tschinkel de la Universitatea din Florida a văzut pentru prima dată cercurile în 2005, atunci când a vizitat Rezervaţia Naturală NamibRand. La o primă vedere, a considerat că fenomenul este cauzat de termitele care eliberau gaze şi otrăveau vegetaţia. Dar, atunci când el şi soţia sa s-au întors în 2007 pentru a analiza cercurile, au descoperit că sub ele nu exista nici urmă de termită.

În aceste condiţii, Tschinkel a apelat la imaginile prelevate prin satelit. Comparând imaginile realizate timp de 4 ani, biologul a confirmat că cercurile sunt „vii”, sau dinamice, căci ele dispar şi reapar periodic. Extrapolând, Tschinkel a calculat că cel mai mic cerc are un ciclu de viaţă de 24 de ani, în timp ce formele mai mari pot persista până la 75 de ani.

Pentru a confirma aceste rezultate, Tschinkel a analizat informaţiile oferite de cei de la Rezervaţia Naturală NamibRand . În ultimii 10 ani, oficialităţile au vândut „cercuri vrăjite” către ecoturişti contra sumei de 50 de dolari bucata. Cumpărătorii nu devin proprietarii pământului, ci mai curând îl „adoptă”, aşa cum se întâmplă cu stelele. Fiecare cerc este marcat cu data la care a fost cumpărat, iar cumpărătorii primesc datele prin GPS pentru a afla localizarea acestuia şi a-l urmări prin Google Earth. Biologul a vizitat toate cercurile cumpărate şi le-a măsurat de la an la an. Astfel, şi-a dat seama că media de viaţă a cercurilor este de 6 decenii.

În viitor, Tschinkel speră să se întoarcă la Rezervaţia Naturală NamibRand pentru a continua studiile. Informaţiile pe care le-a adunat până acum relevă că aceste cercuri s-ar forma după un sezon ploios. De asemenea, cercetătorul admite că s-ar putea să nu afle niciodată misterul care se ascunde în spatele acestor cercuri, dar susţine că va face tot ce îi stă în putinţă pentru a le analiza cât mai amănunţit.

Sursa: Scientific American

Foto: Mike and Ann Scott/NamibRand Nature Reserve