Cercetătorii au inventat microparticule prin care putem trăi fără să respirăm

Microparticulele respective constau într-un singur strat exterior de lipide (molecule de grăsimi), interiorul fiind umplut cu oxigen. Microparticulele sunt apoi injectate prin intermediul unei soluţii lichide.

Într-un articol detaliat publicat în ediţia din 27 iunie, anul curent, al periodicului Science Translational Medicine, dr. John Kheir, din partea Departamentului de Cardiologie al Boston’s Children Hospital, a afirmat că injectarea acestor microparticule în fluxul sangvin al animalelor cu un nivel scăzut al oxigenului din sânge a dus la refacerea concentraţiei de oxigen într-un interval de doar câteva secunde.

Soluţia lichidă care conţine microparticulele se poate transporta uşor şi poate stabiliza pacienţii sau victimele aflate în situaţii-limită. Astfel se câştigă timp, necesar echipelor medicale de intervenţii şi clinicilor de urgenţă pentru salvarea vieţii victimelor.

Cercetătorii au folosit unde sonice de intensitate mare pentru a amesteca lipidele şi oxigenul, obţinând particule cu diametrul de 2-4 micrometri, în care oxigenul este „prins” în interiorul învelişului lipidic. Soluţia ce conţine particulele – şi în care oxigenul reprezintă 70% din volum – se poate amesteca uşor cu sângele uman. Microparticulele astfel obţinute pot transporta de 3-4 ori mai mult oxigen decât globulele roşii din sânge (foto).

„Microparticulele sunt un substitut pe termen scurt al alimentării cu oxigen a pacienţilor aflaţi în situaţii-limită. Este o metodă dovedită şi sigură prin care se poate injecta oxigen în acele minute cruciale în care viaţa victimei trebuie salvată înainte de transportarea ei la o unitate medicală specializată pentru urgenţe. Eventual, microparticulele pot fi depozitate în seringi speciale, putând fi astfel la îndemâna echipelor de intervenţii din spitale, ambulanţe sau elicoptere, pentru a stabiliza victimele care au dificultăţi de respiraţie”, declară dr. John Kheir.

Microparticulele vor fi administrate doar pentru o perioadă scurtă de timp, între 15-30 minute, deoarece sunt livrate organismului prin intermediul unui fluid care poate afecta fluxul sangvin dacă este administrat în cantităţi mari. Dr. Kheir subliniazăt că particulele respective sunt diferite de substitutele de sânge, care transportă oxigenul, dar nu sunt folositoare atunci când plămânii nu le pot oxigena. Spre deosebire de substitutele de sânge, microparticulele sunt utile în situaţiile în care plămânii sunt complet inactivi.

Administrarea intravenoasă a oxigenului a fost aplicată pentru prima dată în lumea medicinii cândva la începutul secolului XX, însă experimentele de atunci nu s-au soldat cu succesul aşteptat: în loc de oxigenarea eficientă a sângelui, se ajungea la cazuri periculoase de embolie.

„Noi am rezolvat în prezent această problemă prin împachetarea oxigenului în particule microscopice dizolvabile. Acestea sunt capabile să se strecoare chiar în vasele capilare, unde oxigenul liber s-ar putea bloca”, adaugă dr. Kheir.

Sursa: Science Daily