Şobolanii produc, în afara unor chiţăituri audibile, o gamă variată de sunete pe care urechea umană nu le poate percepe, deoarece sunt situate în gama ultrasunetelor (cu frecvenţă foarte înaltă).
Neurobiologul Jaak Panksepp a studiat însă şobolanii cu ajutorul unor instrumente speciale de înregistrare, capabile să capteze şi ultrasunetele.
Specialistul a observat că, atunci când un grup de pui de şobolani erau puşi împreună într-o cuşcă, instrumentele înregistrau un anumit tip de sunete. Meditând asupra posibilei lor semnficaţii, s-a gândit că ar putea fi vorba despre râs, un sunet ce indică bucuria, starea de bine, probabil asociată cu plăcerea de a se juca a puilor.
Pentru a-şi testa ipoteza, a recurs la un experiment: a încercat să provoace emiterea respectivelor sunete de către şobolani întocmai cum poate fi provocat râsul la oameni – gâdilându-i.
Şi, într-adevăr, şobolanii gâdilaţi au emis aceleaşi ultrasunete specifice, întărind convingerea omului de ştiinţă că aceste sunete reprezintă râsul acestor rozătoare.
Faptul că era vorba despre ceva care îi făcea să râdă pe şobolani pare să fie confirmat şi de faptul că animalele gâdilate s-au ataşat tot mai mult de cercetător.
Sursa: Discovery News