Vederea colorată se bazează pe existenţa în retină a mai multe tipuri de celule cu conuri, capabile să distingă diferite grupuri de culori, din a căror combinaţie se naşte marea diversitate a nuanţelor pe care le putem recunoaşte. Cei mai mulţi dintre oameni au trei tipuri de conuri şi sunt numiţi tricromatici. Cei care suferă de tulburări ale vederii în culori, de genul daltonismului, au numai două tipuri de conuri şi sunt numiţi dicromatici. (Din motive ce ţin de genetică, această tulburare se întâlneşte numai la bărbaţi).
Dr. Gabriele Jordan a studiat timp de 20 de ani acest domeniu, căutând să afle dacă există, prin excepţie, şi indivizi cu mai mult de trei tipuri de conuri.
Una dintre persoanele studiate, o femeie care locuieşte în nordul Angliei, identificată drept subiectul cDa29, are, se pare că are această abilitate uimitoare: având patru tipuri de celule cu conuri (tetracromatică), ea ar putea distinge, probabil, cca. 100 de milioane de nuanţe.
Şi totuşi, nu e atât de simplu, de vreme ce echipa dr. Jordan a descoperit că există şi indivizi cu patru tipuri de conuri, dar care nu văd atât de multe culori. Cu alte cuvinte, există o diferenţă între existenţa a patru tipuri de conuri – o caracteristică pe care dr. Jordan a descoperit-o la mai multe persoane studiate – şi „tetracromatismul funcţional”, capacitatea de a distinge mult mai multe culori decât în mod obişnuit.
Cercetătorii încearcă acum să înţeleagă diferenţa dintre înzestrarea morfologică şi cea funcţională, ceea ce ar putea şi duce la o mai bună înţelegere a tulburărilor legate de perceperea culorilor şi, eventual, la tratarea acestora.
Sursa: Mail Online