Voyager 1, construită de NASA şi lansată în 1977, are deja la activ 35 ani de drum şi este programată să funcţioneze până în 2020.
În cei 35 ani de călătorie, Voyager a adus servicii nepreţuite, furnizând oamenilor de ştiinţă o enormă cantitate de date care au servit la descoperirea a nenumărate detalii despre ceea ce se întâmplă în sistemul nostru solar.
În prima parte a misiunii ei, sonda a explorat , în 1979, sistemul jovian (planeta Jupiter şi sateliţii ei) şi în 1980 sistemul saturnian, fiind prima sondă care a furnizat imagini detaliate ale celor două planete uriaşe şi ale „lunilor” lor (sateliţii naturali). Misiunea extinsă, în care se găseşte în prezent, presupune explorarea marginilor Sistemului Solar şi a spaţiului interstelar, precum şi a interacţiunii dintre acesta din urmă şi heliosferă – „bula” de particule încărcate electric care înconjoară sistemul nostru solar, formată ca urmare a activităţii Soarelui (mai precis, ca urmare a vânturilor solare – fluxuri de particule încărcate electric, emise de Soare.)
Datele primite de la Voyager 1 arată că sonda a început să detecteze primele manifestări ale vânturilor interstelare, ceea ce arată că se apropie de zona în care efectul vânturilor solare încetează, heliosfera „se termină” şi începe spaţiul interstelar. Zona de contact nu este precis delimitată, ci foarte largă şi foarte fluctuantă, datorită variaţiilor activităţii solare, care determină şi variaţii ale extinderii heliosferei.
Sonda are o greutate de 722 kg; călătoreşte cu viteza de 10 km/s şi comunică cu Pământul prin unde radio, care ajung la noi cu o întârziere de 16 ore faţă de momentul emisiei.
Dintre toate obiectele construite vreodată de om, Voyager 1 este cel care a ajuns cel mai departe de Terra.
Sursa: Mail Online