Masculii şi femelele păianjenilor din specia Nephilengys malabarensis prezintă un dimorfism sexual foarte accentuat: masculii, de talie mult mai mică, stau pur şi simplu agăţaţi de abdomenul femelelor după ce au scăpat de încercările acestora de a-i mânca. În plus, masculii se autocastrează, deoarece astfel au mai multe şanse în luptele cu rivalii.
„Am descoperit cu surprindere că masculii eunuci, cum le zicem noi, sunt luptători mai buni decăt cei normali, deoarece sunt mai uşori şi au o rezistenţă sporită la efort. După ce s-au împerecheat cu femelele, se autocastrează şi pornesc să se lupte cu orice mascul întâlnit, deoarece vor să se asigure astfel că ei sunt singurii care au reuşit să insemineze femelele respective”, declară Daiqin Li, profesor asociat în cadrul Universităţii Naţionale din Singapore.
Cercetătorii au mai descoperit că organele respective (numite palpi) retezate, care rămân ataşate de corpul femelei, continuă să transfere spermatozoizi, chiar dacă masculul a părăsit demult trupul femelei pentru a porni în expediţiile sale războinice. Din nefericire pentru o parte a masculilor castraţi, ceilalţi masculi învaţă relativ repede să desprindă palpii, pentru a se împerchea apoi ei înşişi cu femela.
Echipa profesorului Li a descoperit că 25% dintre masculii autocastraţi sunt luptători mai buni decât rivalii lor care nu au apucat să se împerecheze.
Aceeaşi echipa de cercetători a stabilit, pe baza unor teste de laborator, că masculii complet castraţi prezintă un nivel al rezistenţei fizice la efort cu 80% mai bun decât al masculilor „intacţi”, iar masculii castraţi pe jumătate sunt cu circa 32% mai rezistenţi decât cei cu gonadele întregi.
Sursa: Discovery News
Foto: Daiqin Li