Anterior, se considera că celulele microgliale ar fi avut rolul de a proteja creierul şi măduva spinării de vătămări datorate infecţiilor şi de a elimina resturile de celule moarte în cazul unor leziuni, aceste celule fiind astfel principala linie de apărare imunitară a sistemului nervos central.
Cercetătorii de la Spitalul de Copii din Boston, SUA, au descoperit, însă, că funcţiile celulelor microgliale sunt mai extinse, iar aceste celule realizează munci complexe chiar şi în creierul sănătos.
Specialiştii au modificat şoareci de laborator astfel încât să unul dintre ochi să fie mai activ decât celălalt, creând astfel o diferenţă la nivelul celor două circuite neurale care leagă ochii de creier, în ceea ce priveşte intensitatea activităţii.
Ulterior, analizând creierele şoarecilor, au constatat că, în circuitul nervos care deservea ochiul mai puţin activ, celulele microgliale distruseseră un număr mai mare de sinapse – punctele în care se realizează comunicarea chimică dintre neuroni. Sinapsele respective erau „marcate” cu o substanţă secretată de celulele imunitare, substanţă denumită C3 şi care, cred cercetătorii, este un fel de „etichetă” care semnalează că sinapsa respectivă este prea puţin activă şi trebuie distrusă.
Pierderea timpurie a sinapselor este unul dintre elementele ce caracterizează bolile neurodegenerative (precum maladiile Parkinson şi Alzheimer). Cercetătorii speră să afle mai multe despre fenomenul marcării sinapselor cu C3 în vederea eliminării lor, ceea ce ar putea deschide calea spre găsirea unor modalităţi de prevenire a instalării acestor afecţiuni.
Sursa: New Scientist