Sergey Gavrilets, profesor de ecologie şi biologie evoluţionistă în cadrul Universităţii din Tennessee, Knoxville, susţine că a găsit răspunsul şi că acesta se află în puterea de decizie a femeii. Studiul său evidenţiază faptul că un rol important în evoluţia umană l-a avut modul în care femeia şi-a ales partenerul. Această acţiune a femeii a dat naştere relaţiilor monogame care au pus bazele instituţiei familiale moderne.
Folosind modelarea matematică, specialistul a descoperit că transformarea a avut loc atunci când fiecare femeie a început să îşi aleagă parteneri care se dovediseră a fi capabili să susţină familia.
„Revoluţia sexuală” a determinat masculii să devină competitivi pentru a deveni dominanţi şi a câştiga partenere. Cu toate acestea, bărbaţii care pierdeau în lupta cu concurenţa au început să le furnizeze femeilor lucruri necesare, proces pe care Gavrilets îl numeşte hrană în schimbul actului sexual. Cu timpul, femeile au început să îi prefere pe bărbaţii care le asigurau traiul, fenomen ce i-a determinat pe toţi bărbaţii să facă mai mult efort pentru a le mulţumi. În schimb, femeile au devenit credincioase bărbaţilor susţinători. Acest proces a stimulat „autodomesticirea” şi a pus bazele familiei moderne aşa cum o ştim astăzi.
Studiul vine să demonstreze matematic că teoriile cele mai frecvent propuse cu privire la formarea cuplurilor nu sunt viabile din punct de vedere biologic. Totuşi, studiul avansează un nou model prin care arată că tranziţia către viaţa în doi apare atunci când se activează o serie de factori, printre care decizia femeii (modul ei de a alege parteneri) şi fidelitatea.
Potrivit lui Gavrilets, tranziţia către viaţa de cuplu a deschis calea către o mai mare implicare părintească din partea bărbaţilor. Această acţiune este considerată o adaptare care a avut multiple consecinţe anatomice, fiziologice şi comportamentale pentru hominizii timpurii şi pentru toţi urmaşii lor.
Sursa: Science Daily