Ţestoasele, ai căror strămoşi au apărut în urmă cu 200-300 milioane de ani, fac parte din clasa reptilelor dar, în cadrul acesteia, erau tradiţional plasate într-un subgrup numit lepidosaurieni, alături de şopârle, şerpi şi tuatara, o reptilă străveche care a supravieţuit până azi în Noua Zeelandă.
Însă un studiu genetic realizat de o echipă internaţională de cercetători şi publicat în Royal Society Biology Letters aduce o nouă perspectivă asupra arborelui filogenetic al vertebratelor.
Studiul, foarte cuprinzător, a inclus analiza ADN-ului mai multor specii de reptile şi păsări, printre care şarpele de porumb (o specie din America de Nord), două specii de ţestoase, aligatorul american şi crocodilul marin (din Australia şi sud-estul Asiei), tuatara, anola verde (o specie de americană de şopârlă) şi păsări precum găina şi zebra australiană.
Conform rezultatelor acestui studiu, ţestoasele sunt mai apropiate de crocodili şi de păsări, intrând astfel în grupul archosaurienilor, care includea şi dinozaurii tereştri astăzi dispăruţi.
Confuzia, care a durat secole, se datorează faptului că, în ceea ce priveşte anumite trăsături anatomice, ţestoasele se aseamănă, într-adevăr, mai mult cu şerpii şi şopârlele (de exemplu, au o inimă cu trei compartimente) decât cu crocodilii.
Dar studiile genetice, cred cercetătorii, arată mai cu mai multă exactitate înrudirile dintre diferitele grupuri, indicând că archosaurienii şi lepidosaurienii au avut un strămoş reptilian comun şi precizând relaţiile dintre descendenţii acestora.
Sursa: ABC Science