Procesul spun cercetătorii de la Ohio State University, ţine de un fenomen psihologic numit experience-taking.
Cititorii împătimiţi au tendinţa de a adopta gândurile, sentimentele, convingerile şi reacţiile unor personaje; când, în cursul lecturii, „se pierd” în lumea unui personaj de ficţiune, au tendinţa de a-şi modifica propriile comportamente şi idei pentru a se potrivi cu cele ale personajului.
Autorii studiului au realizat 6 teste pe un grup de aproximativ 500 de participanţi, iar rezultatele au arătat că naraţiunile la persoana întâi pot modifica temporar modul în care cititorii văd lumea, pe ei înşişi şi alte grupuri sociale.
De exemplu, cercetătorii au constatat că acei lectori care se identificaseră cu un personaj ce depăşea toate obstacolele pentru a ajunge să-şi exprime votul erau semnificativ mai dispuşi să voteze ei înşişi, în cadrul unor alegeri reale, câteva zile mai târziu.
S-a constatat, de asemenea, că, atunci când era vorba despre un personaj aparţinând unui grup diferit de cel din care făceau parte cititorii, momentul în care era dezvăluită apartenenţa la grup avea mare importanţă pentru modul în care cititorii se raportau la personaj. Dacă dezvăluirea apartenenţei avea loc devreme în cursul naraţiunii, cititorii percepeau mai acut diferenţele dintre ei şi personaj şi le era mai greu să se identifice cu acesta.
Astfel, un test realizat cu participarea a 70 de bărbaţi heterosexuali, care au citit o povestire despre un student homosexual, a arătat cât de mult conta momentul în care era dezvăluită orientarea sexuală a personajului. În cazul în care cititorii aflau mai târziu că personajul era homosexual, erau înclinaţi să adopte o atitudine mai favorabilă faţă de homosexuali şi gândeau mai puţin stereotip despre aceştia, fiind mai puţin înclinaţi să considere personajul drept efeminat şi emotiv, spre deosebire de cei care citiseră varianta în care aflau de timpuriu că studentul era homosexual.
Şi mediul în care are loc lectura joacă un rol, au descoperit cercetătorii: unora dintre participanţi li s-a cerut să citească într-o incintă cu pereţi de oglindă şi s-a constatat că aceştia era mai puţin afectaţi de fenomenul experience-taking.
Spre deosebire de lectura unei cărţi, a privi un film nu cere spectatorilor să participe altfel decât ca simpli privitori, limitând capacitatea acestora de a se imagina în pielea personajelor.
Specialiştii au explicat că fenomenul poate avea implicaţii importante: dacă oamenii pot fi făcuţi să se identifice cu diferite personaje în acest mod, acest lucru le-ar putea lărgi orizontul, ajutându-i să se raporteze la alte grupuri sociale într-un mod în care altminteri nu ar putea-o face.
Sursa: Mail Online