„Practic, «tragem cu urechea» la semnalele electrice pe care creierul le transmite în mod natural către braţ şi le transmitem cu ajutorul acestui aparat direct către muşchi”, a explicat Lee E. Miller, profesor de neuroştiinţe la Universitatea Northwestern şi totodată coordonatorul studiului publicat în jurnalul Nature.
„Această conexiune de la creier la muşchi va putea fi folosită pentru a permite pacienţilor paralizaţi din cauza loviturilor la măduva spinării să efectueze mişcările fireşti de zi cu zi, având astfel şansa unei vieţi independente”, a adăugat Miller.
Studiul a fost realizat pe maimuţe. Cercetătorii au înregistrat cu ajutorul unor electrozi implantaţi semnalele electrice transmise dinspre creier spre muşchi atunci când primata strângea în mână o minge, când o ridica şi când îi dădea drumul într-un tub. Aceste înregistrări au fost folosite de oamenii de ştiinţă pentru conceperea unui algoritm cu ajutorul căruia au procesat semnalele electrice ale creierului, prezicând tiparele de activitate musculară generate de acestea.
Apoi, cercetătorii au folosit un anestezic local pentru a paraliza temporar braţul maimuţei, după care au folosit o neuroproteză (un dispozitiv introdus în creier şi în braţ) pentru a controla braţul acesteia. Cu ajutorul unor semnale electrice transmise în 40 de milisecunde de la creier la muşchi, cercetătorii au putut să controleze maimuţa pentru a apuca mingea şi a completa sarcina aproape la fel de bine ca înainte ca braţul să-i fie paralizat.
„Maimuţa nu-şi va putea folosi mâna perfect, dar este un proces de învăţare similar celuia prin care trecem atunci când ne obişnuim cu un mouse nou sau cu o rachetă de tenis nouă”, a explicat Miller.
Cercetătorii afirmă că este nevoie de studii ulterioare pentru a identifica dacă această tehnologie va putea fi folosită şi de oameni, însă un lucru este cert: reuşita specialiştilor de la Universitatea Northwestern oferă noi speranţe persoanelor cu paralizii provocate de afecţiuni ale măduvei spinării.
Sursa: Universitatea Northwestern