Profesorul Ulf Smith, preşedinte al European Association for the Study of Diabetes, consideră descoperirea genei drept un eveniment „cu adevărat surprinzător”.
Gena respectivă combate apariţia diabetului de tip 2, prin convertirea glucozei în acizi graşi şi prin creşterea sensibilităţii la insulină, hormonul care reglează nivelul glucozei din sânge.
Pentru majoritatea persoanelor obeze, nivelul „zahărului” (glucozei) din sânge creşte prea mult, deoarece acesta nu poate ajunge în celulele adipoase.
O echipă de cercetători din Boston, SUA, a descoperit că, mărind concentraţia genelor ce stimulează sinteza unor „transportori de glucoză” la şoareci de laborator obezi, zahărul din sângele rozătoarelor se depozitează în proporţii mai mari în ţesutul adipos. Zahărul din celulele adipoase provoacă un răspuns eficient din partea unei gene denumite ChREPB, care reglează sensibilitatea la insulină în întregul organism.
Scăderea sensiblităţii la insulină este asociată cu apariţia diabetului de tip 2. Circa 3 milioane de cetăţeni britanici sunt diagnosticaţi cu diabet, iar alţi 850.000 au acestă boală fără să ştie. În majoritatea cazurilor, este vorba despre diabet de tip 2.
Diabetul de tip 2 este o afecţiune care se declanşează în preajma vârstei a doua, fiind provocat în general, de obezitate şi de un stil de viaţă nesănătos.
„Părerea generală a oamenilor, că orice fel de grăsime aduce necazuri, nu este chiar adevărată. Obezitatea este în mod normal asociată cu disfuncţii metabolice care aduc oamenii în pragul diabetului, infarctului şi al bolilor de inimă, dar există un procent semnificativ de obezi care sunt sănătoşi din punct de vedere metabolic”, declară dr. Mark Herman, cercetător principal în cadrul Harvard Medical School.
Studii anterioare au demonstrat că gena ChREPB este mai activă la persoanele care au o proporţie ideală a zahărului din sânge.
Sursa: Daily Mail