Noul studiu reliefează faptul că nu schimbările climatice au dus la dispariţia uimitoarei megafaune din care făceau parte cangurii de 300 de kilograme, păsările de două ori mai mare decât un emu şi leii marsupiali de mărimea leoparzilor.
Specialiştii de la Universitatea Macquarie din Sydney au ajuns la această concluzie după ce au studiat fungii (ciupercile) găsiţi în fecalele marilor ierbivore. Ei au examinat probe de sedimente dintr-o mlaştină fosilizată din Queensland, care datează de acum 130.000 de ani. Prezenţa fungilor, au constatat paleontologii, era asociată întotdeauna şi cu existenţa excrementelor fosilizate.
În urma cercetării, s-a constatat că starea megafaunei a fost stabilă până acum aproximativ 40.000 de ani. Observaţiile au scos la iveală faptul că, până în momentul extincţiei lor, animalele rezistaseră deja la două valuri de schimbări climatice. Totodată analizele realizate pe fungi nu au furnizat informaţii care să indice vreo modificare climatică nefirească. Din acest motiv, oamenii de ştiinţă au concluzionat că oamenii nou-veniţi au vânat animalele până au determinat extincţia megafaunei.
În lipsa animalelor, păşunatul redus a provocat o creştere a biomasei combustibile, făcând să crească şi intensitatea incendiilor, care au distrus pădurile umede tropicale şi au favorizat extinderea pădurilor de eucalipţi.
Concluziile studiului sunt însă respinse de alţi specialişti, care consideră că datele obţinute prin analiza sedimentelor sunt interesante, dar că pot exista şi alte interpretări ale acestor informaţii.
Sursa: The Telegraph